Definitie Adia - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Adia, pers. 3 adie, verb I.
1. Intranzitiv (Despre vant) A sufla lin, usor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni in unde usoare.
2. Intranzitiv Figurativ A canta cu glas stins; a murmura.
3. Tranzitiv (Regional) A mangaia, a atinge usor.
4. Intranzitiv (Regional) A clatina, a misca usor. [Pronuntat: -di-a] – Limba Latina *adiliare.

Varianta definitie 2: Adia verb (prin Transilvania) a tragana. (Vantul -.)

Varianta definitie 3: Adia verb verifica cuvantul: alinta, dezmierda, mangaia.

Varianta definitie 4: Adia verb (silabe -di-a), indicativ si conjunctie: prezent 3 singular adie; ger. adiind (silabe -di-ind)

Varianta definitie 5: A adia pers. 3 Adie intranzitiv 1) (despre vant) A sufla lin; a aburi. 2) (despre mirosuri, miresme) A se raspandi cate putin. 3) fig. (melodii, cantece) A canta incet si fara cuvinte, ca pentru sine; a fredona; a murmura; a ingana. 4) reg.
A aminti printre altele; a pomeni. [Silabe -di-a] /<lat. adiliare

Varianta definitie 6: Adia, adii, verb I.
1. Intranzitiv (Despre vant, la pers. 3) A sufla lin, usor; (despre miros) a veni in unde usoare. ♦ Tranzitiv A murmura, a sopti.
2. Tranzitiv (Regional) A mangaia; a atinge usor.
3. Intranzitiv (Regional) A clatina, a misca. – Limba Latina *adiliare (< ilia „panza”).

Varianta definitie 7: Adia (-iez, -at), verb –
1. (Despre vint) A sufla usor. –
2. A clatina, a tremura, a misca usor. –
3. A mingiia, a netezi. – Mr. adil’u „respir”. < Limba Latina adŏlĕre „a transforma in aburi, a evapora”, prin intermediul unei forme vulg. *adŏliāre; conform adolĕscĕre „a transforma in vapori” sau „a degaja, a emana”.
Reducerea *aduia › adia pare dificila (motiv pentru care Rosetti, I, 159 respinge acest etimon); insa conform baiur › baier.
Pentru sensul 3, conform franceza flatter, din limba latina flare.
Etimonul *adūliāre a mai fost propus (DAR; REW 204 a), dar considerat ca der. vulg. de la adūlāre „a adula”, ceea ce presupune ca sensul 3 este cel primitiv (conform impotriva acestei pareri Graur, BL, V, 86).
Este putin probabila ipoteza lui Candrea , Conv. lit., XXXIX, 119 (conform Candrea-Dens., 817; Pascu, I, 102), dintr-un limba latina *adiliāre, de la ilia; si cu atit mai putin cea a provenientei din halare sau anhelare (Giuglea, LL, II, 39); din pol. odwiać „a sufla” (Cihac, II, 1); sau din limba sarba: dujem, bulgara duja „a sufla” (Scriban), care pare a proveni din rom.