Aiepta
Definitie, sens si explicatie
1Aiepta, aiept, verb I. Reflexiv (Regional) A-si lua avant. ♦ Tranzitiv A arunca, a repezi cu putere. [Pronuntat: a-iep-] – Limba Latina Adjectare.
2Aiepta verb verifica cuvantul: arunca, avanta, azvarli, indrepta, napusti, navali, potrivi, precipita, repezi, sari, tabari, zvarli.
3Aiepta verb, indicativ prezent 1 singular aiept, 3 singular si plural aiapta; conjunctie: prezent 3 singular si plural aiepte
4Aiepta (-t, -at), verb – A ademeni, a corupe.
Limba Latina allĕctāre (Hasdeu 583; Candrea, Élements, 90; Puscariu 41; Candrea-dens., 28; Rew 355; Dar); conform limba italiana allettare, franceza allecher.
Cuvant rar, necunoscut practic in lit.
Limba Latina allĕctāre (Hasdeu 583; Candrea, Élements, 90; Puscariu 41; Candrea-dens., 28; Rew 355; Dar); conform limba italiana allettare, franceza allecher.
Cuvant rar, necunoscut practic in lit.
5Aiepta (-t, -at), verb – A arunca.
Limba Latina *aiectāre, de la ēiectāre (Puscariu 42; Candrea-dens., 27; Dar).
Posibilitatea acestei der. a fost pusa sub semnul intrebarii datorita rom. al lui i limba latina in hiat, care in mod normal trebuia sa dea j (conform Diculescu, Elementele, 463).
Se pare, totusi, ca i limba latina s-a redus pina la disparitie inainte de e (Rosetti, I, 73), conform quietus › (in)cet, astfel ca nu exista motiv pentru a contesta rezultatul aiepta.
Philippide, O ramasita, 21, propune limba latina *abiectāre si Diculescu, Elementele, 463, o compune cu ad de la limba greaca (veche) ἰάπτω „a arunca”, supozitie care nu reprezinta nici un avantaj.
În Trans. – Derivat aiept, substantiv neutru (aruncare); aieptator, adjectiv (care arunca).
Limba Latina *aiectāre, de la ēiectāre (Puscariu 42; Candrea-dens., 27; Dar).
Posibilitatea acestei der. a fost pusa sub semnul intrebarii datorita rom. al lui i limba latina in hiat, care in mod normal trebuia sa dea j (conform Diculescu, Elementele, 463).
Se pare, totusi, ca i limba latina s-a redus pina la disparitie inainte de e (Rosetti, I, 73), conform quietus › (in)cet, astfel ca nu exista motiv pentru a contesta rezultatul aiepta.
Philippide, O ramasita, 21, propune limba latina *abiectāre si Diculescu, Elementele, 463, o compune cu ad de la limba greaca (veche) ἰάπτω „a arunca”, supozitie care nu reprezinta nici un avantaj.
În Trans. – Derivat aiept, substantiv neutru (aruncare); aieptator, adjectiv (care arunca).