Alcătui
Definitie, sens si explicatie
1Alcătui1, alcatuiesc, verb Iv.
Tranzitiv
1. A face, a construi, a injgheba, a intocmi; a compune, a concepe. ♦ Reflexiv A lua fiinta, a se forma.
2. A forma impreuna; a constitui. ♦ Reflexiv A fi format, a consta din...
3. A strange, a aduna; a aranja. – Din limba maghiara Alkotni.
Tranzitiv
1. A face, a construi, a injgheba, a intocmi; a compune, a concepe. ♦ Reflexiv A lua fiinta, a se forma.
2. A forma impreuna; a constitui. ♦ Reflexiv A fi format, a consta din...
3. A strange, a aduna; a aranja. – Din limba maghiara Alkotni.
2Alcătui2, alcatuiesc, verb Iv.
Reflexiv (Regional) A cadea la invoiala; a se intelege, a se invoi. – Din limba maghiara Alkudni.
Reflexiv (Regional) A cadea la invoiala; a se intelege, a se invoi. – Din limba maghiara Alkudni.
3Alcătui verb
1. verifica cuvantul: crea.
2. verifica cuvantul: redacta.
3. a concepe, a intocmi, a plasmui, a realiza, (figurativ) a urzi. (A - o colectie de folclor.)
4. a compune, a construi. (A - o fraza.)
5. verifica cuvantul: constitui.
6. a compune, a constitui, a forma, (rar) a intocmi, (invechit) a informa, a savarsi. (Elementele care - un ansamblu.)
7. verifica cuvantul: compune.
1. verifica cuvantul: crea.
2. verifica cuvantul: redacta.
3. a concepe, a intocmi, a plasmui, a realiza, (figurativ) a urzi. (A - o colectie de folclor.)
4. a compune, a construi. (A - o fraza.)
5. verifica cuvantul: constitui.
6. a compune, a constitui, a forma, (rar) a intocmi, (invechit) a informa, a savarsi. (Elementele care - un ansamblu.)
7. verifica cuvantul: compune.
4Alcatui (a face, a se invoi) verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural alcatuiesc, imperfect 3 singular alcatuia; conj. prezent 3 singular si plural alcatuiasca
5A se alcătui se -ieste intranzitiv A fi format; a consta; a se consista; a se compune; a se constitui. /<ung. alkotni
6A alcătui -iesc tranzitiv 1) A face sa ia fiinta si sa capete forma definitiva; a intocmi; a elabora. - un plan. - o instructiune. 2) (totalitati, ansambluri etcetera) A forma prin reunire; a constitui; a compune. /<ung. alkotni
7Alcatui (-uesc, -it), verb –
1. A face, a intocmi, a compune. –
2. A organiza, a aranja.
Mag. alkotni (Cihac, Ii, 475; Dar). – Derivat alcatuiala, (var. alcatuinta), substantiv feminin (alcatuire); alcatuitor, substantiv masculin (organizator, care aranjeaza ceva).
1. A face, a intocmi, a compune. –
2. A organiza, a aranja.
Mag. alkotni (Cihac, Ii, 475; Dar). – Derivat alcatuiala, (var. alcatuinta), substantiv feminin (alcatuire); alcatuitor, substantiv masculin (organizator, care aranjeaza ceva).
8!alcatui2 (a se -) (a se invoi) (regional) verb reflexiv, indicativ prezent 3 singular se alcatuieste, imperfect 3 singular se alcatuia; conjunctie: prezent 3 sa se alcatuiasca