Amabilitate
Definitie, sens si explicatie
1Amabilitate, (2) amabilitati, substantiv feminin
1. Însusirea de a fi amabil, atitudine amabila; politete, gentilete.
2. Fapta, vorba amabila; compliment (1) – Din franceza Amabilite, limba latina Amabilitas, -atis.
1. Însusirea de a fi amabil, atitudine amabila; politete, gentilete.
2. Fapta, vorba amabila; compliment (1) – Din franceza Amabilite, limba latina Amabilitas, -atis.
2Amabilitate antonim: bruschete, brutalitate, grosolanie
3Amabilitate substantiv
1. verifica cuvantul: bunavointa.
2. verifica cuvantul: serviabilitate.
3. bunatate, bunavointa. (Ai te rog - sa-mi spui cat e ceasul?)
4. verifica cuvantul: curtoazie.
5. verifica cuvantul: politete.
1. verifica cuvantul: bunavointa.
2. verifica cuvantul: serviabilitate.
3. bunatate, bunavointa. (Ai te rog - sa-mi spui cat e ceasul?)
4. verifica cuvantul: curtoazie.
5. verifica cuvantul: politete.
4Amabilitate substantiv feminin, g.-d. art. amabilitatii; (fapte) plural amabilitati
5Amabilitate -ati f. 1) Caracter amabil. 2) Fapta, vorba amabila; politete. [G.-d. Amabilitatii] /<fr. amabilite, limba latina amabilitas, -atis
6Amabilitate substantiv feminin
1. insusirea de a fi amabil.
2. atitudine, fapta, vorba amabila; compliment (1). (< franceza amabilite < limba latina amabilitas)
1. insusirea de a fi amabil.
2. atitudine, fapta, vorba amabila; compliment (1). (< franceza amabilite < limba latina amabilitas)
7Amabilitate substantiv feminin
1. Bunavointa; politete.
2. Comportare amabila. ♦ Compliment; magulire. [Conform: limba italiana amabilità, franceza amabilite, lat.bis. amabilitas].
1. Bunavointa; politete.
2. Comportare amabila. ♦ Compliment; magulire. [Conform: limba italiana amabilità, franceza amabilite, lat.bis. amabilitas].