Antic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Antic, -ă, antici, -ce, adjectiv , substantiv masculin si feminin: I. Adjectiv
1. Care a existat in trecutul indepartat sau dateaza de atunci. ♦ Care apartine popoarelor din antichitate sau este caracteristic diferitelor aspecte ale culturii sau ale civilizatiei lor.
2. În genul creatiilor din antichitate.
Stil antic. Ii. Substantiv masculin si feminin: Persoana apartinand popoarelor din antichitate. Iii. S.f. (Înv.) Obiect de arta din antichitate. [Accentuat si: antic] – Din franceza Antique, limba latina Antiquus.
1. Care a existat in trecutul indepartat sau dateaza de atunci. ♦ Care apartine popoarelor din antichitate sau este caracteristic diferitelor aspecte ale culturii sau ale civilizatiei lor.
2. În genul creatiilor din antichitate.
Stil antic. Ii. Substantiv masculin si feminin: Persoana apartinand popoarelor din antichitate. Iii. S.f. (Înv.) Obiect de arta din antichitate. [Accentuat si: antic] – Din franceza Antique, limba latina Antiquus.
2Antic adjectiv vechi. (Cultura, lumea -.)
3Antic adjectiv m., substantiv masculin, plural antici; f. singular antica, plural antice
4Antic1 -ca (-ci, -ce) 1) Care tine de antichitate; propriu antichitatii. 2) Care tine de istoria si cultura popoarelor din antichitate. Istorie antica. /<fr. antique, limba latina antiquus
5Antic2 -ci m.
Persoana care a trait in antichitate. /<fr. antique, limba latina antiquus
Persoana care a trait in antichitate. /<fr. antique, limba latina antiquus
6Antic, -ă I. adjectiv
1. care apartine antichitatii; stravechi.
2. in genul creatiilor din antichitate. ♢ (figurativ) clasic.
Ii. substantiv masculin f. cel care apartine popoarelor din antichitate. (< franceza antique, limba latina antiquus)
1. care apartine antichitatii; stravechi.
2. in genul creatiilor din antichitate. ♢ (figurativ) clasic.
Ii. substantiv masculin f. cel care apartine popoarelor din antichitate. (< franceza antique, limba latina antiquus)
7Antic, -ă adjectiv
1. Din trecutul indepartat; stravechi. ♦ Care apartine popoarelor, culturii si civilizatiei din antichitate.
2. În genul creatiilor din antichitate. ♦ (Figurat) Clasic. substantiv masculin si feminin: Cel care apartine popoarelor din antichitate. [< franceza antique, limba italiana antico, < limba latina antiquus – vechi].
1. Din trecutul indepartat; stravechi. ♦ Care apartine popoarelor, culturii si civilizatiei din antichitate.
2. În genul creatiilor din antichitate. ♦ (Figurat) Clasic. substantiv masculin si feminin: Cel care apartine popoarelor din antichitate. [< franceza antique, limba italiana antico, < limba latina antiquus – vechi].
8Antic (-ca), adjectiv –
1. Vechi, vetust. –
2. Care apartine antichitatii.
Franceza antique. – Derivat antica, substantiv feminin (antichitate, obiect arheologic), din limba italiana antico, prin filiera orientala (ngr. ἀντιϰά, limba turca:, bulgara, iud. sp. antika, mr., megl. antica, conform Meyer, Neugr.
St., Iv, 11; Bogrea, Dacor., Iv, 789); anticar, substantiv masculin (persoana care vinde carti vechi); anticariat, substantiv neutru (magazin de antichitati si obiecte de ocazie), ca limba germana Antiquariat; anticarie, substantiv feminin (anticariat); anticat, adjectiv (invechit, invechit); antichitate, substantiv feminin (vechime).
1. Vechi, vetust. –
2. Care apartine antichitatii.
Franceza antique. – Derivat antica, substantiv feminin (antichitate, obiect arheologic), din limba italiana antico, prin filiera orientala (ngr. ἀντιϰά, limba turca:, bulgara, iud. sp. antika, mr., megl. antica, conform Meyer, Neugr.
St., Iv, 11; Bogrea, Dacor., Iv, 789); anticar, substantiv masculin (persoana care vinde carti vechi); anticariat, substantiv neutru (magazin de antichitati si obiecte de ocazie), ca limba germana Antiquariat; anticarie, substantiv feminin (anticariat); anticat, adjectiv (invechit, invechit); antichitate, substantiv feminin (vechime).
9Antic/antic adjectiv m., plural antici/antici; f. antica/antica, plural antice/antice