Articulație
Definitie, sens si explicatie
1Articulație, articulatii, substantiv feminin
1. Legatura intre doua sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei legaturi; incheietura. ♦ Legatura mobila a segmentelor unui animal artropod. ♦ Legatura intre doua sau mai multe corpuri solide, care permite rotatia lor relativa in jurul uneia sau a doua axe sau in jurul unui punct.
2. (Rar) Articulare. – Din franceza Articulation, limba latina Articulatio, -onis.
1. Legatura intre doua sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei legaturi; incheietura. ♦ Legatura mobila a segmentelor unui animal artropod. ♦ Legatura intre doua sau mai multe corpuri solide, care permite rotatia lor relativa in jurul uneia sau a doua axe sau in jurul unui punct.
2. (Rar) Articulare. – Din franceza Articulation, limba latina Articulatio, -onis.
2Articulație substantiv
1. verifica cuvantul: pronuntare.
2. (Anat.) incheietura, (invechit si popular) nod, (invechit) armonie, (familiar figurativ) balamale (plural). (-iile omului.)
3. (Anat.) articulatie semimobila verifica cuvantul: amfiartroza.
1. verifica cuvantul: pronuntare.
2. (Anat.) incheietura, (invechit si popular) nod, (invechit) armonie, (familiar figurativ) balamale (plural). (-iile omului.)
3. (Anat.) articulatie semimobila verifica cuvantul: amfiartroza.
3Articulatie substantiv feminin (silabe -ti-e), art. articulatia (silabe -ti-a), g.-d. art. articulatiei; plural articulatii, art. articulatiile (silabe -ti-i-)
4Articulație -i f. 1) Legatura mobila intre doua sau mai multe oase si locul acestei legaturi; incheietura. 2) tehn.
Legatura intre doua sau mai multe corpuri solide, care permite miscare relativa a acestora. 3) lingv.
Mod de pronuntare a sunetelor cu ajutorul organelor de vorbire. [G.-d. articulatiei] /<fr. articulation, limba latina articulatio, -onis
Legatura intre doua sau mai multe corpuri solide, care permite miscare relativa a acestora. 3) lingv.
Mod de pronuntare a sunetelor cu ajutorul organelor de vorbire. [G.-d. articulatiei] /<fr. articulation, limba latina articulatio, -onis
5Articulație substantiv feminin
1. Încheietura, legatura (mobila) intre oase. ♦ Legatura intre doua corpuri solide, care permite rotirea lor in jurul unui punct sau al unei axe.
2. Mod de a pronunta, de a rosti un sunet; pronuntare a unui sunet; articulare. ♢ Baza de articulatie = modul de pronuntare a sunetelor, care se face intr-un anumit fel in fiecare limba sau dialect. [Genitiv -iei, varianta articulatiune substantiv feminin / conform franceza articulation, limba latina articulatio].
1. Încheietura, legatura (mobila) intre oase. ♦ Legatura intre doua corpuri solide, care permite rotirea lor in jurul unui punct sau al unei axe.
2. Mod de a pronunta, de a rosti un sunet; pronuntare a unui sunet; articulare. ♢ Baza de articulatie = modul de pronuntare a sunetelor, care se face intr-un anumit fel in fiecare limba sau dialect. [Genitiv -iei, varianta articulatiune substantiv feminin / conform franceza articulation, limba latina articulatio].
6Articulație substantiv feminin
1. (cuvant ce tine de anatomie) incheietura, nod; loc de insertie a unui organ pe altul; legatura (mobila) intre oase.
2. (tehn.) legatura intre doua corpuri solide, care permite rotirea lor in jurul unui ax.
3. mod de a pronunta un sunet. (< franceza articulation, limba latina articulatio)
1. (cuvant ce tine de anatomie) incheietura, nod; loc de insertie a unui organ pe altul; legatura (mobila) intre oase.
2. (tehn.) legatura intre doua corpuri solide, care permite rotirea lor in jurul unui ax.
3. mod de a pronunta un sunet. (< franceza articulation, limba latina articulatio)