Aspect
Definitie, sens si explicatie
1Aspéct, aspecte, substantiv neutru
1. Fel de a se prezenta al unei fiinte sau al unui lucru; infatisare. ♢ Locutiune prep.
Sub aspectul... = din punctul de vedere..., sub raportul...
2. Categorie gramaticala caracteristica anumitor limbi, care arata stadiul de realizare a actiunii exprimate de verb. – Din franceza Aspect, limba latina Aspectus.
1. Fel de a se prezenta al unei fiinte sau al unui lucru; infatisare. ♢ Locutiune prep.
Sub aspectul... = din punctul de vedere..., sub raportul...
2. Categorie gramaticala caracteristica anumitor limbi, care arata stadiul de realizare a actiunii exprimate de verb. – Din franceza Aspect, limba latina Aspectus.
2Aspéct substantiv
1. fason, infatisare. (Case cu - turcesc.)
2. verifica cuvantul: configuratie.
3. verifica cuvantul: vedere.
4. verifica cuvantul: fizionomie.
5. chip, imagine, ipostaza, infatisare, turnura. (Sub ce - se prezinta lucrurile?)
6. infatisare, priveliste, (invechit) priveala, privire. (Un - demn de mila.)
7. infatisare, latura. (-ul vesel al lucrurilor.)
8. verifica cuvantul: infatisare.
1. fason, infatisare. (Case cu - turcesc.)
2. verifica cuvantul: configuratie.
3. verifica cuvantul: vedere.
4. verifica cuvantul: fizionomie.
5. chip, imagine, ipostaza, infatisare, turnura. (Sub ce - se prezinta lucrurile?)
6. infatisare, priveliste, (invechit) priveala, privire. (Un - demn de mila.)
7. infatisare, latura. (-ul vesel al lucrurilor.)
8. verifica cuvantul: infatisare.
3Aspect substantiv neutru, plural aspecte
4Aspéct -e n. 1) Fel in care se prezinta cineva sau ceva; infatisare. ♢ Sub -ul din punctul de vedere...; sub raportul... Sub toate -ele din toate punctele de vedere. 2) gram.
Categorie gramaticala, caracteristica anumitor limbi, care arata durata de realizare a actiunii exprimate de un verb. /<fr. aspect, limba latina aspectus
Categorie gramaticala, caracteristica anumitor limbi, care arata durata de realizare a actiunii exprimate de un verb. /<fr. aspect, limba latina aspectus
5Aspéct substantiv neutru
1. infatisare a unei fiinte, a unui lucru.
2. categorie gramaticala caracteristica unor limbi, care arata gradul de realizare a actiunii exprimate de verb. (< franceza aspect, limba latina aspectus)
1. infatisare a unei fiinte, a unui lucru.
2. categorie gramaticala caracteristica unor limbi, care arata gradul de realizare a actiunii exprimate de verb. (< franceza aspect, limba latina aspectus)
6Aspéct substantiv neutru
1. Înfatisare, forma exterioara sub care ni se infatiseaza ceva.
2. Categorie gramaticala a unor limbi, cu ajutorul careia se arata durata sau gradul de realizare a actiunii verbului. [< franceza aspect, conform limba latina aspectus < aspicere – a privi].
1. Înfatisare, forma exterioara sub care ni se infatiseaza ceva.
2. Categorie gramaticala a unor limbi, cu ajutorul careia se arata durata sau gradul de realizare a actiunii verbului. [< franceza aspect, conform limba latina aspectus < aspicere – a privi].