Banalitate
Definitie, sens si explicatie
1Banalitate, banalitati, substantiv feminin:
1. (La singular) Caracterul a ceea ce este banal; fel de fi comun si lipsit de originalitate.
2. (Concretizat) Lucru banal, vorba banala, idee banala. – Din franceza Banalite.
1. (La singular) Caracterul a ceea ce este banal; fel de fi comun si lipsit de originalitate.
2. (Concretizat) Lucru banal, vorba banala, idee banala. – Din franceza Banalite.
2Banalitate substantiv platitudine, prozaism, loc comun, (livresc) truism, (figurativ) proza.
3Banalitate substantiv feminin, g.-d. art. banalitatii; (lucruri, vorbe) plural banalitati
4Banalitate -ati f. 1) Caracter banal. 2) la plural Lucruri banale; vorbe banale. A spune -ati. [Art. Banalitatea; G.-d. Banalitatii] /<fr. banalite
5Banalitate substantiv feminin
1. Lipsa de originalitate.
2. Lucru obisnuit, comun.
3. (La plural) Nume dat in evul mediu, in Europa apuseana, dreptului exclusiv al seniorului de a tine moara, cuptor, teasc si animale de reproductie, pentru folosirea carora taranii plateau o taxa. [Conform: franceza banalite].
1. Lipsa de originalitate.
2. Lucru obisnuit, comun.
3. (La plural) Nume dat in evul mediu, in Europa apuseana, dreptului exclusiv al seniorului de a tine moara, cuptor, teasc si animale de reproductie, pentru folosirea carora taranii plateau o taxa. [Conform: franceza banalite].
6Banalitate substantiv feminin caracterul a ceea ce este banal; platitudine. ♢ lucru obisnuit, comun. (< franceza banalite)