Basma
Definitie, sens si explicatie
1Basma, basmale, substantiv feminin: Bucata de panza sau de matase (colorata), folosita de femei pentru a-si inveli capul, spre a lega si a duce in ea ceva, ca batista etcetera ♢ Expresie A scoate (pe cineva) basma curata= a scoate (pe cineva) nevinovat.
A iesi (sau a scapa) basma curata= a scapa cu bine dintr-o incurcatura. [Varianta: (invechit) Basma s.f.] – Din limba turca: Basma.
A iesi (sau a scapa) basma curata= a scapa cu bine dintr-o incurcatura. [Varianta: (invechit) Basma s.f.] – Din limba turca: Basma.
2Basma substantiv verifica cuvantul: batista.
3Basma substantiv legatura, tulpan, (popular) testemel, (invechit si reg.) pestiman, (prin Muntenia) barabun, (Oltenia, Mold. si Transilvania) carpa, (Maram.) sirinca, (invechit, in Transilvania) felega. (Are o - pe cap.)
4Basma substantiv feminin, art. basmaua, g.-d. art. basmalei; plural basmale
5Basma -le f. 1) Bucata de tesatura (uni sau pestritata) avand forma patrata sau triunghiulara si folosita, mai ales de femei, pentru a-si acoperi capul; batic. ♢ A scoate (pe cineva) - curata a scoate (pe cineva) nevinovat dintr-o afacere (murdara). A iesi (sau A scapa) - curata a iesi (a scapa) cu bine dintr-o incurcatura. 2) pop.
Bucata mica de panza, folosita pentru a sterge nasul sau fata; batista. [Art. Basmaua; G.-d. Basmalei] /<turc. basma
Bucata mica de panza, folosita pentru a sterge nasul sau fata; batista. [Art. Basmaua; G.-d. Basmalei] /<turc. basma
6Basma (basmale), substantiv feminin –
1. (Înv.) Țesatura imprimata. –
2. Batic; batista. – Mr. basma, megl. basma.
Limba Turca: basma „imprimeu” (Roesler 588; Lokotsch 264; Berneker 264; Ronzevalle 45) de un provin si bulgara, rut. basma „indiana”, limba rusa basma „document care poarta pecetea hanului”.
Dupa Miklosich, Wander., din rom. provine pol. basaman.
Derivat basmangiu, substantiv masculin (fabricant sau vinzator de basmale) reprezinta limba turca: basmaci (seineanu, Ii, 41).
1. (Înv.) Țesatura imprimata. –
2. Batic; batista. – Mr. basma, megl. basma.
Limba Turca: basma „imprimeu” (Roesler 588; Lokotsch 264; Berneker 264; Ronzevalle 45) de un provin si bulgara, rut. basma „indiana”, limba rusa basma „document care poarta pecetea hanului”.
Dupa Miklosich, Wander., din rom. provine pol. basaman.
Derivat basmangiu, substantiv masculin (fabricant sau vinzator de basmale) reprezinta limba turca: basmaci (seineanu, Ii, 41).