Binecuvânta
Definitie, sens si explicatie
1Binecuvânta, binecuvantez, verb I. Tranzitiv
1. (Despre Dumnezeu) A revarsa gratia divina; a blagoslovi. ♦ (Despre preoti) A revarsa harul divinitatii asupra unui lucru sau asupra oamenilor; a blagoslovi. ♦ P.anal.
A dori prosperitate si fericire cuiva (invocand adesea numele lui Dumnezeu).
2. A lauda, a slavi pe Dumnezeu. ♦ P. anal.
A lauda, a preamari pe cineva in semn de recunostinta. [Prez. indicativ si: (rar) binecuvấnt] – Bine + cuvanta (dupa limba slava (veche) blagosloviti).
1. (Despre Dumnezeu) A revarsa gratia divina; a blagoslovi. ♦ (Despre preoti) A revarsa harul divinitatii asupra unui lucru sau asupra oamenilor; a blagoslovi. ♦ P.anal.
A dori prosperitate si fericire cuiva (invocand adesea numele lui Dumnezeu).
2. A lauda, a slavi pe Dumnezeu. ♦ P. anal.
A lauda, a preamari pe cineva in semn de recunostinta. [Prez. indicativ si: (rar) binecuvấnt] – Bine + cuvanta (dupa limba slava (veche) blagosloviti).
2A binecuvanta antonim: a afurisi, a blestema
3Binecuvânta verb
1. (Termen Bisericesc) a blagoslovi, (invechit) a ura. (I-a - pe credinciosi.)
2. verifica cuvantul: preamari.
1. (Termen Bisericesc) a blagoslovi, (invechit) a ura. (I-a - pe credinciosi.)
2. verifica cuvantul: preamari.
4Binecuvanta verb, indicativ prezent 1 singular binecuvantez, 2 singular binecuvantezi, 3 singular si plural binecuvanteaza
5A Binecuvânta -ez tranzitiv 1) A face sa se bucure de fericire, revarsand harul divin; a blagoslovi. 2) (despre preoti) A ajuta sa beneficieze de harul divinitatii prin invocare; a blagoslovi. 3) fig.
A sustine, exprimandu-si acordul; a aproba; a incuviinta; a consimti. /bine + a cuvanta
A sustine, exprimandu-si acordul; a aproba; a incuviinta; a consimti. /bine + a cuvanta