Blajin -ă
Definitie, sens si explicatie
1Blajin, -ă, blajini, -e, adjectiv (Adesea figurativ) Bland, omenos, pasnic. ♦ (Despre fizionomia, firea, manifestarile oamenilor) Care exprima bunatate, blandete. ♦ (Substantivat, f. plural art.; mitol. popular) Fiinte blande si evlavioase care traiesc departe de lume, pe apa Sambetei. – Din limba slava (veche) Blažĕnŭ.
2Blajin antonim: avan, crud, lauda, elogiu
3Blajin adjectiv bland, bun, domol, pasnic, (livresc) mansuet, (regional) pasin, (invechit) lin. (Om -.)
4Blajin adjectiv m., plural blajini; f. singular blajina, plural blajine
5Blajin -a (-i, -e) 1) (despre persoane) Care are multa bunatate; bun la suflet; bland; pasnic. 2) (despre manifestari ale persoanelor) Care vadeste bunatate si caldura sufleteasca; bland. Privire -a. /<sl. blažĕnu
6Blajin (blajina), adjectiv – Blind, omenos, pasnic.
Sl. blažinŭ „bun” (Miklosich, Lexicon, 30).
S-a confundat cu blajin, substantiv masculin (in mitologia popular, popor fericit care traieste aproape de raul Simbata), ce provine din limba slava (veche) blaženŭ „preafericit”.
Sl. blažinŭ „bun” (Miklosich, Lexicon, 30).
S-a confundat cu blajin, substantiv masculin (in mitologia popular, popor fericit care traieste aproape de raul Simbata), ce provine din limba slava (veche) blaženŭ „preafericit”.