Blanquism
Definitie, sens si explicatie
1Blanquism substantiv neutru [qui pronume chi]
2Blanquism substantiv neutru Curent comunist utopic, aparut in Franta in secolul Xix, care, pe plan teoretic, propaga ideea gresita a infaptuirii revolutiei pe calea comploturilor unor grupuri restranse, neintelegand necesitatea antrenarii maselor largi la lupta revolutionara. ♦ Teorie si tactica complotista in lupta revolutionara. [< franceza blanquisme, conform Blanqui – revolutionar francez].
3Blanquism [-Chism] substantiv neutru curent comunist utopic care considera complotul drept unica tactica revolutionara. (< franceza blanquisme)