Blond -ă
Definitie, sens si explicatie
1Blond, -ă, blonzi, -de, adjectiv (Despre par) De culoare deschisa, galbui, galben, balai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are par de culoare deschisa; balai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoana cu par si cu ten de culoare deschisa; balan. ♢ Bere blonda = bere de culoare deschisa, galbuie. – Din franceza blond.
2Blond antonim: brun, brunet, oaches
3Blond adjectiv balai, balan, galben, (popular) galbior, (invechit si reg.) plavit, (regional) plavai, plavan, plaviu, (Ban.) bal. (Cu parul -.)
4Blond adjectiv m., substantiv masculin, plural blonzi; (persoana, dantela) f. singular blonda, plural blonde
5Blond -da (-zi, -de) 1) (despre par, ten) Care este de culoare deschisa; galbui; balai. 3) si substantival (despre persoane) Care are parul si tenul de culoare deschisa. ♢ Bere -da bere de culoare deschisa, galbuie. /<fr. blond
6Blond, -ă I. adjectiv (despre par, ten) deschis la culoare, galbui, balai. ♦ bere -a = bere de culoare deschisa.
Ii. substantiv masculin f. barbat, femeie cu parul, cu tenul blond; blondin(a). (< franceza blond)
Ii. substantiv masculin f. barbat, femeie cu parul, cu tenul blond; blondin(a). (< franceza blond)
7Blond, -ă adjectiv (Despre par, ten etcetera) Deschis la culoare, galbui, balai. ♢ Bere blonda = bere de culoare deschisa, galbuie. substantiv masculin si feminin: Om cu parul, cu tenul blond. [< franceza blond].
8Blond (blonda), adjectiv – Balai, cu parul auriu.
Franceza blond. – der. blonda, substantiv feminin (invechit, dantela de matase); blondin, adjectiv (blond), folosit in poezia romantica si format pe baza limba italiana biondino, franceza blondin.
Franceza blond. – der. blonda, substantiv feminin (invechit, dantela de matase); blondin, adjectiv (blond), folosit in poezia romantica si format pe baza limba italiana biondino, franceza blondin.