Brac
Definitie, sens si explicatie
1Brac1, braci, substantiv masculin Caine de vanatoare cu parul scurt si cu urechile mari si blegi; prepelicar. – Din franceza Braque.
2Brac2, bracuri, substantiv neutru Rest, ramasita buna de aruncat, nefolositoare; sfaramatura, bucata. ♢ Locutiune adjectiv De brac = care nu este bun de nimic; de neintrebuintat.
Cal de brac. ♦ Prin specializare: Deseu rezultat in cursul fabricarii hartiei. – Din limba rusa Brak.
Cal de brac. ♦ Prin specializare: Deseu rezultat in cursul fabricarii hartiei. – Din limba rusa Brak.
3Brac substantiv sfaramatura, (regional) faramatura. (- dintr-un obiect.)
4Brac substantiv (Zool.)
1. verifica cuvantul: prepelicar.
2. brac englez verifica cuvantul: poanter.
1. verifica cuvantul: prepelicar.
2. brac englez verifica cuvantul: poanter.
5Brac (prepelicar) substantiv masculin, plural braci
6Brac (rest, deseu) substantiv neutru, plural bracuri
7Brac2 -uri n.
Deseuri rezultate la fabricarea hartiei. /<rus. brak
Deseuri rezultate la fabricarea hartiei. /<rus. brak
8Brac1 -ci m.
Rasa de caini mari, cu urechile lasate in jos si cu parul scurt, folositi, mai ales, la vanatul de prepelite si de potarnichi; prepelicar. 2) Caine din aceasta rasa. /<fr. braque
Rasa de caini mari, cu urechile lasate in jos si cu parul scurt, folositi, mai ales, la vanatul de prepelite si de potarnichi; prepelicar. 2) Caine din aceasta rasa. /<fr. braque
9Brac2 substantiv neutru rest, ramasita; deseu (de hartie). (< limba rusa brak)
10Brac1 substantiv masculin caine de vanatoare cu parul scurt si urechile mari si blege; prepelicar. (< franceza braque, limba germana Bracke)
11Brac substantiv masculin Caine de vanatoare cu parul scurt si cu urechile mari si blegi; prepelicar. [< franceza braque, conform limba germana Bracke].
12Brac (-curi), substantiv neutru – Rest, ramasita buna de aruncat.
Germ.
Brack, in parte prin pol., rut., limba rusa brak (Dar). – Derivat bracui, verb (a da la o parte, a arunca ceva nefolositor; a lua caimacul, a lua tot ce e mai bun).
Germ.
Brack, in parte prin pol., rut., limba rusa brak (Dar). – Derivat bracui, verb (a da la o parte, a arunca ceva nefolositor; a lua caimacul, a lua tot ce e mai bun).