Brut -ă
Definitie, sens si explicatie
1Brut, -ă, bruti, -te, adjectiv
1. Care se gaseste in stare naturala, inca neprelucrat; care nu a fost inca transformat in produs finit.
2. (Despre greutatea marfurilor) Care este socotit impreuna cu ambalajul, vasul etcetera in care se afla, din care nu s-a scazut daraua; (despre un venit) care a fost socotit impreuna cu cheltuielile, impozitele etcetera aferente. – Din limba latina Brutus, franceza Brut.
1. Care se gaseste in stare naturala, inca neprelucrat; care nu a fost inca transformat in produs finit.
2. (Despre greutatea marfurilor) Care este socotit impreuna cu ambalajul, vasul etcetera in care se afla, din care nu s-a scazut daraua; (despre un venit) care a fost socotit impreuna cu cheltuielile, impozitele etcetera aferente. – Din limba latina Brutus, franceza Brut.
2Brut antonim: net
3Brut adjectiv
1. grosolan, necioplit, necizelat, nefinisat, neprelucrat, (regional) listeav. (Material lemnos -.)
2. verifica cuvantul: netabacit.
1. grosolan, necioplit, necizelat, nefinisat, neprelucrat, (regional) listeav. (Material lemnos -.)
2. verifica cuvantul: netabacit.
4Brut adjectiv m., plural bruti; f. singular bruta, plural brute
5Brut -ta (-ti, -te) 1) (despre materiale) Care n-a fost inca prelucrat; netransformat inca in produs finit; in stare naturala. Petrol -. 2) (despre greutatea unor marfuri) Care consta din greutatea propriu-zisa si greutatea ambalajului si/sau a vehiculului de transport. 3) (despre venituri) Care este evaluat fara a scadea impozitul sau cheltuielile aferente. 4) fig.
Care nu a fost supus unor operatii intelectuale. Fapte -te. /<lat. brutus, franceza brut
Care nu a fost supus unor operatii intelectuale. Fapte -te. /<lat. brutus, franceza brut
6Brut, -ă adjectiv
1. care se gaseste in stare naturala, neprelucrat, inca netransformat intr-un produs finit.
2. (despre greutatea marfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scazute cheltuielile de productie, pierderile, impozitul etcetera (< limba latina brutus, franceza brut, limba italiana bruto)
1. care se gaseste in stare naturala, neprelucrat, inca netransformat intr-un produs finit.
2. (despre greutatea marfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scazute cheltuielile de productie, pierderile, impozitul etcetera (< limba latina brutus, franceza brut, limba italiana bruto)
7Brut, -ă adjectiv (Despre materii) În stare naturala; (despre compuse) netransformat intr-un alt produs finit, neterminat.
2. (Op. n e t; despre greutatea unei marfi) Din care nu s-a scazut daraua; (despre venit) din care nu au fost scazute cheltuielile. [Conform: limba italiana bruto, franceza brut, limba latina brutus].
2. (Op. n e t; despre greutatea unei marfi) Din care nu s-a scazut daraua; (despre venit) din care nu au fost scazute cheltuielile. [Conform: limba italiana bruto, franceza brut, limba latina brutus].
8Brut (-turi), substantiv neutru – Piine neagra.
Sl. brotŭ, de la verifica cuvantul: limba germana brot (› limba germana Brot), conform Cihac, Ii,
29. Cuvint cuvant invechit, putin folosit. – Derivat, de uz curent: brutar, substantiv masculin (persoana care face sau vinde piine); brutareasa, substantiv feminin (femeie care face sau vinde piine; sotia brutarului); brutaresc, adjectiv (de brutari); brutareasca, substantiv feminin (dans tipic); brutarie, substantiv feminin (cladire unde se face sau se vinde piinea).
Sl. brotŭ, de la verifica cuvantul: limba germana brot (› limba germana Brot), conform Cihac, Ii,
29. Cuvint cuvant invechit, putin folosit. – Derivat, de uz curent: brutar, substantiv masculin (persoana care face sau vinde piine); brutareasa, substantiv feminin (femeie care face sau vinde piine; sotia brutarului); brutaresc, adjectiv (de brutari); brutareasca, substantiv feminin (dans tipic); brutarie, substantiv feminin (cladire unde se face sau se vinde piinea).
9Brut (bruta), adjectiv – Neprelucrat, ordinar, necizelat.
Franceza brut. – Derivat bruta, substantiv feminin, din franceza brute; brutal, adjectiv , din franceza brutal; brutalitate, substantiv feminin, din franceza brutalite; brutaliza, verb, din franceza brutaliser; abrutiza, verb, din franceza abrutir, tratat ca in echivalenta simbol-simboliza, general-generaliza etcetera
Franceza brut. – Derivat bruta, substantiv feminin, din franceza brute; brutal, adjectiv , din franceza brutal; brutalitate, substantiv feminin, din franceza brutalite; brutaliza, verb, din franceza brutaliser; abrutiza, verb, din franceza abrutir, tratat ca in echivalenta simbol-simboliza, general-generaliza etcetera