Buhai
Definitie, sens si explicatie
1Buhai, (I) buhai, substantiv masculin (Ii) buhaiuri, substantiv neutru I. Substantiv masculin
1. (Zool.; reg.) Taur.
2. Compus: buhai-de-balta = bou-de-balta.
3. Planta erbacee cu doua sau trei frunze mari, ovale si flori verzi-galbui dispuse intr-un spic (Listera ovata). Ii. Substantiv neutru: Instrument muzical popular format dintr-o putinica cu fundul de piele, prin care trece un smoc de par de cal care se trage cu degetele umezite, producand astfel un sunet asemanator cu mugetul unui taur. [Plural si: (Ii) buhaie] – Din limba ucraineana Buhaj.
1. (Zool.; reg.) Taur.
2. Compus: buhai-de-balta = bou-de-balta.
3. Planta erbacee cu doua sau trei frunze mari, ovale si flori verzi-galbui dispuse intr-un spic (Listera ovata). Ii. Substantiv neutru: Instrument muzical popular format dintr-o putinica cu fundul de piele, prin care trece un smoc de par de cal care se trage cu degetele umezite, producand astfel un sunet asemanator cu mugetul unui taur. [Plural si: (Ii) buhaie] – Din limba ucraineana Buhaj.
2Buhai substantiv
1. (Botanica; Listera ovata) (regional) puta-cocosului.
2. (Tehnica) carlig, grebla, hreapca, vergea, (regional) crivea. (-ul este un dispozitiv la coasa.)
3. (Tehnica) coinac, (regional) crainic, fafalug, tavalug, zavor, cantarul pietrelor. (- la moara.)
4. (Muzica) (regional) steand, (Transilvania) duba. (-ul este folosit de colindatori.)
1. (Botanica; Listera ovata) (regional) puta-cocosului.
2. (Tehnica) carlig, grebla, hreapca, vergea, (regional) crivea. (-ul este un dispozitiv la coasa.)
3. (Tehnica) coinac, (regional) crainic, fafalug, tavalug, zavor, cantarul pietrelor. (- la moara.)
4. (Muzica) (regional) steand, (Transilvania) duba. (-ul este folosit de colindatori.)
3Buhai substantiv verifica cuvantul: gealau, radasca, ragage, taur.
4Buhai (taur) substantiv masculin, plural buhai, art. buhaii
5Buhai (instrument muzical) substantiv neutru, plural buhaiuri
6Buhai2 -iuri n.
Instrument muzical popular folosit de uratori la Anul Nou, confectionat dintr-o putinica cu unul dintre funduri din piele, prin care trece un smoc de par de cal care, fiind tras cu degetele umezite, produce sunete asemanatoare cu mugetul taurului. [Silabe Bu-hai] /<ucr. buhaj
Instrument muzical popular folosit de uratori la Anul Nou, confectionat dintr-o putinica cu unul dintre funduri din piele, prin care trece un smoc de par de cal care, fiind tras cu degetele umezite, produce sunete asemanatoare cu mugetul taurului. [Silabe Bu-hai] /<ucr. buhaj
7Buhai (-i), substantiv masculin –
1. Taur. –
2. Berbec sau tap de peste doi ani. –
3. Instrument muzical (conform bou 3). –
4. Pelerina.
Rut. buchai, limba rusa bugaj, (Dar) din limba turca: buga „taur” (conform buga).
Ar putea fi si invers.
Dupa Lokotsch 339, rom. provine din limba turca:; si din rom. a trecut in pol. dupa Miklosich, Wander., 12, si in mag. bohaj (Edelspacher 10).
1. Taur. –
2. Berbec sau tap de peste doi ani. –
3. Instrument muzical (conform bou 3). –
4. Pelerina.
Rut. buchai, limba rusa bugaj, (Dar) din limba turca: buga „taur” (conform buga).
Ar putea fi si invers.
Dupa Lokotsch 339, rom. provine din limba turca:; si din rom. a trecut in pol. dupa Miklosich, Wander., 12, si in mag. bohaj (Edelspacher 10).