Bundă
Definitie, sens si explicatie
1Bundă, bunde, substantiv feminin
1. Haina lunga si larga de postav, imblanita, purtata de barbati; burca1; (regional) blana mare facuta din piei de oaie, intrebuintata de tarani ca imbracaminte de iarna.
2. (Regional) Pieptar (1). – Din limba maghiara Bunda.
1. Haina lunga si larga de postav, imblanita, purtata de barbati; burca1; (regional) blana mare facuta din piei de oaie, intrebuintata de tarani ca imbracaminte de iarna.
2. (Regional) Pieptar (1). – Din limba maghiara Bunda.
2Bundă substantiv pieptar. (- inflorata.)
3Bunda substantiv feminin, g.-d. art. bundei; plural bunde
4Bundă -e f. 1) Cojocel scurt, fara maneci, din piele de miel, impodobit cu ornamente din piele sau cu broderie realizata cu fire de lana colorata; cojocel. 2) Cojoc lung si mitos, confectionat din piei de oaie cu lana in afara; burca. [G.-d. Bundei] /<ung. bunda
5Bunda (bunde), substantiv feminin – Haina imblanita purtata de tarani. – Varianta bo(a)ndra, bundra.
Mag. bunda (Cihac, Ii, 486; Galdi, Dict., 86); conform limba sarba:, ceh., rut., pol., limba tiganeasca: bunda.
Nu pare probabil ca pol. bunda sa vina din rom., cum afirma Miklosich, Wander.,
13. – Derivat imbondori (var. imboldori), verb (a infofoli) coincid cu der. de la bondra; conform Puscariu, Dacor., I,
Mag. bunda (Cihac, Ii, 486; Galdi, Dict., 86); conform limba sarba:, ceh., rut., pol., limba tiganeasca: bunda.
Nu pare probabil ca pol. bunda sa vina din rom., cum afirma Miklosich, Wander.,
13. – Derivat imbondori (var. imboldori), verb (a infofoli) coincid cu der. de la bondra; conform Puscariu, Dacor., I,