Bun-gust
Definitie, sens si explicatie
1Bun-gust substantiv distinctie, eleganta, rafinament, (livr. si familiar) sic. (Îmbracat cu -.)
2Bun-gust substantiv neutru, art. bunul-gust, g.-d. art. bunului-gust
3Bun-gust (simt estetic) substantiv neutru, art. bunul-gust (dar: bunul sau gust), g.-d. art. bunului-gust
4*bun gust (gust bun) adjectiv + substantiv neutru (sarmalele au un - de afumatura)