Bunt
Definitie, sens si explicatie
1Bunt, bunturi, substantiv neutru (Înv. si reg.) Conspiratie; rascoala. – Din pol., limba rusa Bunt.
2Bunt substantiv neutru, plural bunturi
3Bunt (bunturi), substantiv neutru – (Mold., cuvant invechit) Rebeliune, rascoala. – Varianta bont.
Pol. bunt, bont (conform limba sarba: bunt), din limba germana Bund (Cihac, Ii, 22; Berneker 101; Dar). – Derivat buntas, substantiv masculin (rebel, rasculat); buntusnic, adjectiv (rebel).
Buntuzui, verb (Trans de N., a rascoli, a face dezordine), din mag. bontzolni (Dar), este cuvint legat indirect de cele anterioare.
Pol. bunt, bont (conform limba sarba: bunt), din limba germana Bund (Cihac, Ii, 22; Berneker 101; Dar). – Derivat buntas, substantiv masculin (rebel, rasculat); buntusnic, adjectiv (rebel).
Buntuzui, verb (Trans de N., a rascoli, a face dezordine), din mag. bontzolni (Dar), este cuvint legat indirect de cele anterioare.