Bură
Definitie, sens si explicatie
1Bură substantiv feminin Ploaie marunta si deasa (insotita de ceata); burnita, burniteala, buroaica, – Conform: scr. b u r a.
2Bură substantiv verifica cuvantul: burnita.
3Bură substantiv verifica cuvantul: chiciura, furtuna, promoroaca, vifor, vijelie.
4Bura substantiv feminin, g.-d. art. burei
5Bură -i f.
Ploaie marunta si deasa; ploaie ciobaneasca; burnita. /<sb. bura
Ploaie marunta si deasa; ploaie ciobaneasca; burnita. /<sb. bura
6Bura (-ri), substantiv feminin –
1. (Înv.) Furtuna. –
2. Ceata; burnita. –
3. Chiciura. –
4. Aburi, vapori.
Origine incerta.
Cihac, Ii, 34 si Densusianu, Rom., Xxx, 275, explica acest cuvint prin limba slava (veche) burja „furtuna”, conform bulgara, limba rusa bura, limba sarba: bura „vint dinspre nord” (Berneker).
S-a observat, dimpotriva, ca acest cuvint apare in alte limbi, conform limba greaca (veche) βορέας, , limba latina bŏreās, dalm. bura, ven. bura, toate cu sensul de „vint dinspre nord” cat. boira, „ceata”, lituan „buris” „aversa”, limba albaneza borë „zapada”, limba neogreaca: μπόρα „vint puternic” (conform limba turca: bora, cu acelasi sens).
Pentru der. romanici al limba latina bŏreās, conform Puscariu, Zrph., Xxxvii, 112; Rew 1219; Menendez Pidal, Rfe, 1920, p. 34; Skok, Zrph., Xliii,
195. Simultaneitatea acestor cuvinte a facut sa se invoce existenta unui vechi cuvint balcanic, pe cind, alti cercetatori considera ca rom. trebuie sa provina din limba latina În stadiul actual al cercetarii, orice explicatie nu este decit ipotetica.
Derivat bura, verb (a ploua marunt; a bruma); burnita, substantiv feminin (ploaie marunta si deasa); buraca, substantiv feminin (ceata); buratec, substantiv neutru (burnita); burh(ai)ala burnita, burlita, birna, substantiv feminin (burnita); burnitos, adjectiv (noros; acoperit); imbura, verb (a bura).
1. (Înv.) Furtuna. –
2. Ceata; burnita. –
3. Chiciura. –
4. Aburi, vapori.
Origine incerta.
Cihac, Ii, 34 si Densusianu, Rom., Xxx, 275, explica acest cuvint prin limba slava (veche) burja „furtuna”, conform bulgara, limba rusa bura, limba sarba: bura „vint dinspre nord” (Berneker).
S-a observat, dimpotriva, ca acest cuvint apare in alte limbi, conform limba greaca (veche) βορέας, , limba latina bŏreās, dalm. bura, ven. bura, toate cu sensul de „vint dinspre nord” cat. boira, „ceata”, lituan „buris” „aversa”, limba albaneza borë „zapada”, limba neogreaca: μπόρα „vint puternic” (conform limba turca: bora, cu acelasi sens).
Pentru der. romanici al limba latina bŏreās, conform Puscariu, Zrph., Xxxvii, 112; Rew 1219; Menendez Pidal, Rfe, 1920, p. 34; Skok, Zrph., Xliii,
195. Simultaneitatea acestor cuvinte a facut sa se invoce existenta unui vechi cuvint balcanic, pe cind, alti cercetatori considera ca rom. trebuie sa provina din limba latina În stadiul actual al cercetarii, orice explicatie nu este decit ipotetica.
Derivat bura, verb (a ploua marunt; a bruma); burnita, substantiv feminin (ploaie marunta si deasa); buraca, substantiv feminin (ceata); buratec, substantiv neutru (burnita); burh(ai)ala burnita, burlita, birna, substantiv feminin (burnita); burnitos, adjectiv (noros; acoperit); imbura, verb (a bura).