Caftan
Definitie, sens si explicatie
1Caftan, caftane, substantiv neutru (Înv.) Manta orientala, alba, lunga si larga, impodobita cu fire de aur sau de matase, pe care o purtau domnitorii si boierii romani. ♢ Expresie A imbraca (cu sau in) caftan = a (se) ridica la rangul de domn sau de boier. ♦ Simbol al rangului de boier. – Din limba turca: Kaftan.
2Caftan substantiv neutru, plural caftane
3Caftan -e n. cuvant invechit Vesmant lung si larg, uneori impodobit cu fir de aur, purtat de domnitorii si boierii romani. ♢ A imbraca -ul a deveni domn sau a capata o functie boiereasca. /<turc. kaftan
4Caftan (caftane), substantiv neutru –
1. Manta de gala.
Caftanul fastuos, din stofa alba tesuta cu fir galben, cu blana la mineci si la git, era un cadou oficial de investitura, pe care sultanul obisnuia sa-l faca marelui vizir, domnitorilor din Moldova, Muntenia si Transilvania si hanului Crimeei.
La rindul lor, domnitorii daruiau un caftan de alta culoare fiecarei persoane pe care o numeau in functii publice, astfel incit notiunea de caftan a ajuns sa se confunde cu cea de numire sau acordare de titlu. –
2. Îndeletnicire sau functie al carei semn distinctiv era caftanul. –
3. Manta, mai ales aceea pe care o foloseau evreii moldoveni. –
4. sal, broboada pentru femei. – Mr. caftane.
Limba Turca: kaftan, din per. khaftan (Roesler 595; seineanu, Ii, 73; Lokotsch 774; Ronzevalle 134); conform limba neogreaca: ϰαφτάνι, limba albaneza, limba sarba:, pol., bulgara, limba rusa kaftan. – Derivat caftani, verb (a fi imbracat cu caftan; a numi, a investi intr-o functie); caftanie, substantiv feminin (functie, demnitate); caftangiu, substantiv masculin (slujitor care se ingrijea de hainele domnitorului) din limba turca: kaftanci; caftanliu, substantiv masculin (boier dintr-unul din primele ranguri), din limba turca: kaftanli.
1. Manta de gala.
Caftanul fastuos, din stofa alba tesuta cu fir galben, cu blana la mineci si la git, era un cadou oficial de investitura, pe care sultanul obisnuia sa-l faca marelui vizir, domnitorilor din Moldova, Muntenia si Transilvania si hanului Crimeei.
La rindul lor, domnitorii daruiau un caftan de alta culoare fiecarei persoane pe care o numeau in functii publice, astfel incit notiunea de caftan a ajuns sa se confunde cu cea de numire sau acordare de titlu. –
2. Îndeletnicire sau functie al carei semn distinctiv era caftanul. –
3. Manta, mai ales aceea pe care o foloseau evreii moldoveni. –
4. sal, broboada pentru femei. – Mr. caftane.
Limba Turca: kaftan, din per. khaftan (Roesler 595; seineanu, Ii, 73; Lokotsch 774; Ronzevalle 134); conform limba neogreaca: ϰαφτάνι, limba albaneza, limba sarba:, pol., bulgara, limba rusa kaftan. – Derivat caftani, verb (a fi imbracat cu caftan; a numi, a investi intr-o functie); caftanie, substantiv feminin (functie, demnitate); caftangiu, substantiv masculin (slujitor care se ingrijea de hainele domnitorului) din limba turca: kaftanci; caftanliu, substantiv masculin (boier dintr-unul din primele ranguri), din limba turca: kaftanli.