Carie
Definitie, sens si explicatie
1Carie, carii, substantiv feminin
1. Leziune de natura microbiana sau chimica a dintilor, a oaselor si care, prin evolutie, formeaza o cavitate.
2. Defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate. – Din franceza Carie, limba latina Caries.
1. Leziune de natura microbiana sau chimica a dintilor, a oaselor si care, prin evolutie, formeaza o cavitate.
2. Defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate. – Din franceza Carie, limba latina Caries.
2Carie substantiv feminin (silabe -ri-e), art. caria (silabe -ri-a), g.-d. art. cariei; plural carii, art. cariile (silabe -ri-i-)
3Carie -i f. 1) Leziune a dintilor care, prin evolutie, formeaza o cavitate, provocind distrugerea smaltului si a dentinei. 2) metal.
Defect al pieselor turnate, provocat de gaze. [G.-d. Cariei; Sil. -ri-e] /<fr. carie, limba latina caries
Defect al pieselor turnate, provocat de gaze. [G.-d. Cariei; Sil. -ri-e] /<fr. carie, limba latina caries
4Carie substantiv feminin
1. boala a dintilor prin macinare lenta si progresiva a smaltului si a dentinei. ♢ supuratie interstitiala a tesutului osos.
2. defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate. ♢ degradare a lemnului prin gaurire si macinare de catre cari. (< franceza carie, limba latina caries)
1. boala a dintilor prin macinare lenta si progresiva a smaltului si a dentinei. ♢ supuratie interstitiala a tesutului osos.
2. defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate. ♢ degradare a lemnului prin gaurire si macinare de catre cari. (< franceza carie, limba latina caries)
5Carie substantiv feminin
1. Boala a dintilor, caracterizata prin macinarea inceata si progresiva a smaltului si a dentinei.
2. (Metal.) Defect superficial al pieselor turnate sub forma unor canale cu margini neregulate provocate de gaze. [Genitiv -iei. / < franceza carie, conform limba latina caries].
1. Boala a dintilor, caracterizata prin macinarea inceata si progresiva a smaltului si a dentinei.
2. (Metal.) Defect superficial al pieselor turnate sub forma unor canale cu margini neregulate provocate de gaze. [Genitiv -iei. / < franceza carie, conform limba latina caries].
6Carie (carii), substantiv feminin – Leziune a dintilor.
Limba Latina caries, franceza carie (secolul Xix); conform car. – Derivat caria, (a caria, a minca).
Limba Latina caries, franceza carie (secolul Xix); conform car. – Derivat caria, (a caria, a minca).