Castană
Definitie, sens si explicatie
1Castană, castane, substantiv feminin
1. Fructul castanului, (aproximativ) sferic, cu coaja tare, cafenie, bogat in amidon si in ulei, inchis pana la maturitate intr-un invelis verde, tepos. ♢ Expresie A scoate castanele din foc cu mana altuia = a se folosi de altcineva intr-o intreprindere primejdioasa, pentru interese personale.
2. Fiecare dintre micile formatii cornoase aflate pe fata interna a picioarelor calului. – Din (1) limba neogreaca: Kastanon, (2) Kastania.
1. Fructul castanului, (aproximativ) sferic, cu coaja tare, cafenie, bogat in amidon si in ulei, inchis pana la maturitate intr-un invelis verde, tepos. ♢ Expresie A scoate castanele din foc cu mana altuia = a se folosi de altcineva intr-o intreprindere primejdioasa, pentru interese personale.
2. Fiecare dintre micile formatii cornoase aflate pe fata interna a picioarelor calului. – Din (1) limba neogreaca: Kastanon, (2) Kastania.
2Castană substantiv verifica cuvantul: pinten.
3Castana substantiv feminin, g.-d. art. castanei; plural castane
4Castană -e f. 1) Fructul castanului. ♢ A scoate -ele din foc cu mana altuia a folosi pe altcineva in situatii dificile pentru interese personale. 2) Fiecare dintre micile formatii cornoase de pe fata interioara a picioarelor calului. /Din castan
5Castană substantiv feminin Fructele a doua specii de castan, asemanatoare ca aspect: A) de castan salbatic (Aesculus hippocastanum), necomestibile, utilizate in industria farmaceutica si cosmetica; B) de castan propriu-zis (Castanea sativa), comestibile, bogate in amidon si ulei, utilizate variat in bucatarie, dar mai ales in cofetarie sub forma de piure de castane, iar in multe tari europene sunt consumate traditional castane coapte in cenusa.
6Castana, castane s.f lovitura data in crestet cu articulatiile oaselor metacarpiene. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)
7Castana, castane s.f lovitura data in crestet cu articulatiile oaselor metacarpiene. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)