Castravete
Definitie, sens si explicatie
1Castravéte, castraveti, s.m
1. Planta legumicola cu tulpina agatatoare, acoperita cu peri aspri, cu frunze mari si cu flori galbene (Cucumis sativus); p. restr. fructul acestei plante, de forma alungita, de culoare verde, care se consuma crud, murat sau gatit. ♢ Expresie A vinde castraveti la gradinar = a da explicatii intr-o problema cuiva mai bine informat decat cel ce vrea sa-l lamureasca.
2. (Zool., in compusul) Castravete-de-mare = holoturie. – Refacut din Castraveti (plural lui castravet < bulgara Krastavet, krastavita).
1. Planta legumicola cu tulpina agatatoare, acoperita cu peri aspri, cu frunze mari si cu flori galbene (Cucumis sativus); p. restr. fructul acestei plante, de forma alungita, de culoare verde, care se consuma crud, murat sau gatit. ♢ Expresie A vinde castraveti la gradinar = a da explicatii intr-o problema cuiva mai bine informat decat cel ce vrea sa-l lamureasca.
2. (Zool., in compusul) Castravete-de-mare = holoturie. – Refacut din Castraveti (plural lui castravet < bulgara Krastavet, krastavita).
2Castravéte substantiv
1. (Zool.; Cucumis sativus) (prin Banat) cucumar, (Mold., Bucovina si Transilvania) pepene.
2. castravete-de-mare verifica cuvantul: holoturie.
1. (Zool.; Cucumis sativus) (prin Banat) cucumar, (Mold., Bucovina si Transilvania) pepene.
2. castravete-de-mare verifica cuvantul: holoturie.
3Castravete substantiv masculin, plural castraveti
4Castravéte -ti m. 1) Planta leguminoasa, avand tulpina taratoare, frunze mari acoperite cu peri aspri, flori galbene si fruct verde alungit. 2) Fructul comestibil al acestei plante. 3): --de-mare animal marin nevertebrat, cu corpul moale si alungit; holoturie. /<bulg. krastavec
5Castravete (castraveti), substantiv masculin – Planta legumicola al carui fruct, de culoare verde, se consuma crud (Cucumis sativus). – Varianta crastavete.
Mr. castravet, megl. castravet.
Bg. krastavica, din limba slava (veche) krastavŭ „riios” (Miklosich, Lexicon, 309; Cihac, Ii, 81; Meyer 177; Conev 48); conform limba sarba: krastavac, limba albaneza krastavec.
Mr. castravet, megl. castravet.
Bg. krastavica, din limba slava (veche) krastavŭ „riios” (Miklosich, Lexicon, 309; Cihac, Ii, 81; Meyer 177; Conev 48); conform limba sarba: krastavac, limba albaneza krastavec.
6Castravete, castraveti substantiv masculin (er.)
1. penis.
2. (adol.) om lipsit de personalitate; figura stearsa. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)
1. penis.
2. (adol.) om lipsit de personalitate; figura stearsa. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)