Cazuistic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Cazuistic, -ă, cazuistici, -ce, adjectiv , substantiv feminin
1. Adjectiv Bazat pe cazuistica (2), privitor la cazuistica.
2. S.f.
Parte a teologiei scolastice medievale care incearca sa rezolve cazurile de constiinta si sa justifice unele practici imorale printr-un sistem de norme etice abstracte si prin subtilitati logice, devenite cu vremea pura sofistica; prin extensiune argumentare subtila, abila, sofistica a unor teze false sau indoielnice. – Din franceza Casuistique.
1. Adjectiv Bazat pe cazuistica (2), privitor la cazuistica.
2. S.f.
Parte a teologiei scolastice medievale care incearca sa rezolve cazurile de constiinta si sa justifice unele practici imorale printr-un sistem de norme etice abstracte si prin subtilitati logice, devenite cu vremea pura sofistica; prin extensiune argumentare subtila, abila, sofistica a unor teze false sau indoielnice. – Din franceza Casuistique.
2Cazuistic, -ă I. adjectiv bazat pe cazuistica.
Ii. substantiv feminin
1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice si iezuite care incerca sa rezolve cazurile de constiinta, dandu-le interpretari mestesugite.
2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilitati logice; (prin extensiune) ingeniozitate, abilitate (in argumentarea unor teze indoielnice).
3. sistem de investigatii, analize si practici avand la baza cazuri particulare, individuale.
4. (cuvant ce tine de medicina) ansamblu de cazuri de boala de un anumit profil, studiate si tratate. (< franceza casuistique)
Ii. substantiv feminin
1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice si iezuite care incerca sa rezolve cazurile de constiinta, dandu-le interpretari mestesugite.
2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilitati logice; (prin extensiune) ingeniozitate, abilitate (in argumentarea unor teze indoielnice).
3. sistem de investigatii, analize si practici avand la baza cazuri particulare, individuale.
4. (cuvant ce tine de medicina) ansamblu de cazuri de boala de un anumit profil, studiate si tratate. (< franceza casuistique)
3Cazuistic adjectiv m., plural cazuistici; f. singular cazuistica, plural cazuistice
4Cazuistic, -ă adjectiv Referitor la cazuistica, fundat pe cazuistica. [Conform: franceza casuistique].