Cetate
Definitie, sens si explicatie
1Cetate, cetati, substantiv feminin
1. Loc intarit printr-un sistem de fortificatii; fortareata. ♦ Oras sau cartier al unui oras care reprezinta o unitate cu caracteristici speciale.
Cetate universitara. ♦ Nume dat cartierului mai vechi al unui oras in care a existat o cetate (1). ♦ Locuitorii unui oras (intarit).
2. (Înv.; in sintagma) Cetate de scaun = resedinta permanenta a domnului in tarile romanesti; capitala. – Limba Latina Civitas, -atis.
1. Loc intarit printr-un sistem de fortificatii; fortareata. ♦ Oras sau cartier al unui oras care reprezinta o unitate cu caracteristici speciale.
Cetate universitara. ♦ Nume dat cartierului mai vechi al unui oras in care a existat o cetate (1). ♦ Locuitorii unui oras (intarit).
2. (Înv.; in sintagma) Cetate de scaun = resedinta permanenta a domnului in tarile romanesti; capitala. – Limba Latina Civitas, -atis.
2Cetate substantiv verifica cuvantul: oras.
3Cetate substantiv (Ist., Mil.) fortareata, (invechit) baste, politie. (O - medievala.)
4Cetate substantiv feminin, g.-d. art. cetatii; plural cetati
5Cetate -ati f. 1) Edificiu intarit printr-un sistem de fortificatii. - inexpugnabila. 2) Oras (sau parte de oras) inzestrat cu un astfel de sistem de fortificatii. ♢ - de scaun capitala. [G.-d. Cetatii] /<lat. civitas, -atis
6Cetate (cetắti), substantiv feminin –
1. Fortareata, citadela, castel. –
2. Oras. – Mr. titate, megl. titati, istr. cetǫte.
Limba Latina cῑvĭtātem (Diez, I, 123; Puscariu 349; Candrea-dens., 322; Rew 1959; Dar)); conform limba albaneza kjutat (Meyer 229); limba italiana città, verifica cuvantul: prov., cat. ciutat, franceza cite, sp. ciudad, port. cidade.
Derivat cetatuie, substantiv feminin (citadela, fortareata); cetatean, substantiv masculin (locuitor al unui stat); cetatenesc, adjectiv (de cetatean, civic; obstesc); cetatenie, substantiv feminin (conditia de cetatean; nationalitate); cetatenime, substantiv feminin (multime de cetateni; burghezie); incetateni, verb (a acorda cetatenie); concetatean, substantiv masculin, format pe baza franceza concitoyen.
1. Fortareata, citadela, castel. –
2. Oras. – Mr. titate, megl. titati, istr. cetǫte.
Limba Latina cῑvĭtātem (Diez, I, 123; Puscariu 349; Candrea-dens., 322; Rew 1959; Dar)); conform limba albaneza kjutat (Meyer 229); limba italiana città, verifica cuvantul: prov., cat. ciutat, franceza cite, sp. ciudad, port. cidade.
Derivat cetatuie, substantiv feminin (citadela, fortareata); cetatean, substantiv masculin (locuitor al unui stat); cetatenesc, adjectiv (de cetatean, civic; obstesc); cetatenie, substantiv feminin (conditia de cetatean; nationalitate); cetatenime, substantiv feminin (multime de cetateni; burghezie); incetateni, verb (a acorda cetatenie); concetatean, substantiv masculin, format pe baza franceza concitoyen.