Chiu
Definitie, sens si explicatie
1Chiu substantiv neutru
1. Strigat de bucurie.
2. (În expresie) Chiu si vai = suferinta, durere; figurat saracie, mizerie.
Cu chiu, cu vai sau cu chiu si vai = cu mare greutate, dupa multe eforturi. – Onomatopee.
1. Strigat de bucurie.
2. (În expresie) Chiu si vai = suferinta, durere; figurat saracie, mizerie.
Cu chiu, cu vai sau cu chiu si vai = cu mare greutate, dupa multe eforturi. – Onomatopee.
2Chiu substantiv verifica cuvantul: chiot.
3Chiu substantiv neutru [pronume chiü]
4Chiu n. : Cu -, cu vai cu mare greutate. [Monosilabic] /Onomat.
5Chiu interjectie –
1. Exprima bucuria si entuziasmul; ovatie. –
2. Exprima durerea: vai! –
3. (Substantiv neutru:) Durere, chin, suferinta.
Creatie spontana. – Derivat chiui, verb (a striga; a racni; a chema in gura mare; a striga de bucurie; a spune o chiuitura); chiot, substantiv neutru (strigat, tipat), der. de la verb cu sufix -ot, ca sgomot, chicot (dupa Dar der. direct de la interjectie); chioti (var. chihoti), verifica cuvantul:b. (a striga, a tipa; a cinta foarte tare); chiuiala, substantiv feminin (strigat); chiuit, substantiv neutru (strigat); chiuitura, substantiv feminin (strigat; compozitie cu caracter de epigrama care se recita de obicei in timpul jocului popular); chiuitor, adjectiv (care chiuie).
Nu se vede legatura pe care incearca sa o stabileasca Pascu, Lat., 257, intre aceste cuvinte si limba latina pῑpῑre.
1. Exprima bucuria si entuziasmul; ovatie. –
2. Exprima durerea: vai! –
3. (Substantiv neutru:) Durere, chin, suferinta.
Creatie spontana. – Derivat chiui, verb (a striga; a racni; a chema in gura mare; a striga de bucurie; a spune o chiuitura); chiot, substantiv neutru (strigat, tipat), der. de la verb cu sufix -ot, ca sgomot, chicot (dupa Dar der. direct de la interjectie); chioti (var. chihoti), verifica cuvantul:b. (a striga, a tipa; a cinta foarte tare); chiuiala, substantiv feminin (strigat); chiuit, substantiv neutru (strigat); chiuitura, substantiv feminin (strigat; compozitie cu caracter de epigrama care se recita de obicei in timpul jocului popular); chiuitor, adjectiv (care chiuie).
Nu se vede legatura pe care incearca sa o stabileasca Pascu, Lat., 257, intre aceste cuvinte si limba latina pῑpῑre.