Cimpoi
Definitie, sens si explicatie
1Cimpoi, cimpoaie, substantiv neutru Instrument muzical popular, alcatuit dintr-un burduf de piele si din mai multe tuburi sonore prin care trece aerul din burduf. – Etimologie necunoscuta
2Cimpoi substantiv (Muzica) (regional) gaida. (Canta la -.)
3Cimpoi substantiv neutru, art. cimpoiul; plural cimpoaie (silabe -poa-ie)
4Cimpoi -oaie n.
Instrument muzical de suflat, alcatuit dintr-un burduf si din mai multe fluiere, care produc sunete la trecerea prin ele sub presiune a aerului din burduf. [Silabe Cim-poi] /<ung. csimpolya
Instrument muzical de suflat, alcatuit dintr-un burduf si din mai multe fluiere, care produc sunete la trecerea prin ele sub presiune a aerului din burduf. [Silabe Cim-poi] /<ung. csimpolya
5Cimpoi, cimpoiesc, verb Iv (invechit)
1. a canta din cimpoi.
2. a chiui, a striga, a spune (la hora, la joc) chiuituri si strigaturi.
1. a canta din cimpoi.
2. a chiui, a striga, a spune (la hora, la joc) chiuituri si strigaturi.
6Cimpoi (cimpoaie), substantiv neutru –
1. Stomac al rumegatoarelor. –
2. Burduf, foale. –
3. Foale.
4. Instrument muzical popular alcatuit dintr-un burduf. – Varianta cimpoaie, substantiv feminin Limba Latina *centĭpollium „stomac al rumegatoarelor”, in locul clasicului centĭpellium (Giuglea, Dacor., Iii, 594; Puscariu, Dacor., Iii, 667; Dar).
Mai putin probabila este der. din limba latina symphonia (Spitzer, Dacor., Iv, 649) sau din limba italiana zampogna (Diez, Gramm., I, 446).
Derivat din mag. csimpolya (Cihac, Ii, 490; Densusianu, Rom., Xxxiii, 276; Candrea) este mai putin probabila decit, dimpotriva, originea rom. a mag. (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 11). – Derivat cimpoier, substantiv masculin (persoana care cinta la cimpoi); cimpoias, substantiv masculin (cimpoier).
1. Stomac al rumegatoarelor. –
2. Burduf, foale. –
3. Foale.
4. Instrument muzical popular alcatuit dintr-un burduf. – Varianta cimpoaie, substantiv feminin Limba Latina *centĭpollium „stomac al rumegatoarelor”, in locul clasicului centĭpellium (Giuglea, Dacor., Iii, 594; Puscariu, Dacor., Iii, 667; Dar).
Mai putin probabila este der. din limba latina symphonia (Spitzer, Dacor., Iv, 649) sau din limba italiana zampogna (Diez, Gramm., I, 446).
Derivat din mag. csimpolya (Cihac, Ii, 490; Densusianu, Rom., Xxxiii, 276; Candrea) este mai putin probabila decit, dimpotriva, originea rom. a mag. (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 11). – Derivat cimpoier, substantiv masculin (persoana care cinta la cimpoi); cimpoias, substantiv masculin (cimpoier).