Cin
Definitie, sens si explicatie
1Cin1, cinuri, substantiv neutru (Înv.)
1. (În societatea medievala) Pozitie sociala inalta. ♦ Stare sociala.
2. Ordin preotesc sau calugaresc; tagma. – Din limba slava (veche) Cinŭ.
1. (În societatea medievala) Pozitie sociala inalta. ♦ Stare sociala.
2. Ordin preotesc sau calugaresc; tagma. – Din limba slava (veche) Cinŭ.
2Cin2, cinuri, substantiv neutru (Înv. si reg.) Luntre mica (pescareasca). – Din scr. čun.
3Cin substantiv verifica cuvantul: banda, breasla, buluc, ceata, card, corporatie, demnitate, droaie, functie, gloata, gramada, grup, indeletnicire, meserie, multime, ocupatie, palc, post, pozitie, profesiune, rang, serviciu, slujba, stol, tagma, treapta.
4Cin substantiv (Termen Bisericesc) tagma, (invechit) ceata, schima. (-ul preotesc.)
5Cin substantiv (Oltenia) pream. (-ul este o luntre mica.)
6Cin (ordin preotesc, luntre) substantiv neutru, plural cinuri
7Cin -uri n. cuvant invechit Treapta intr-o ierarhie (administrativa, diplomatica sau militara); stare sociala; rang. /<sl. cinu
8Cin- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „caine”, „in legatura cu cainii”. [Varianta chino-, cine-, cino-. / < franceza cyno-, conform limba greaca (veche) kyon, kynos].
9Cin (cinuri), substantiv neutru – Luntre, barca.
Sb.
čun (Cihac, Ii, 52). – Derivat cinac, substantiv neutru (barca), din limba sarba: čunak.
Cuvinte care se folosesc de-a lungul Dunarii.
Sb.
čun (Cihac, Ii, 52). – Derivat cinac, substantiv neutru (barca), din limba sarba: čunak.
Cuvinte care se folosesc de-a lungul Dunarii.
10Cin (cinuri), substantiv neutru –
1. Clasa, rang, categorie. –
2. Breasla, corporatie. –
3. Situatie, pozitie, functie.
Sl.
činŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 52; Cihac, Ii, 52); Conform: mag. csin. – Derivat incinuit, adjectiv (invechit, afiliat unei corporatii sau unui ordin); cinovnic, substantiv masculin (functionar, vinzator), din limba rusa činovnik (secolul Xix, astazi rar).
1. Clasa, rang, categorie. –
2. Breasla, corporatie. –
3. Situatie, pozitie, functie.
Sl.
činŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 52; Cihac, Ii, 52); Conform: mag. csin. – Derivat incinuit, adjectiv (invechit, afiliat unei corporatii sau unui ordin); cinovnic, substantiv masculin (functionar, vinzator), din limba rusa činovnik (secolul Xix, astazi rar).