Ciur
Definitie, sens si explicatie
1Ciur, ciururi, substantiv neutru
1. Unealta de cernut materiale pulverulente sau granulare, facuta dintr-o retea deasa de sarma sau dintr-o bucata de tabla ori de piele perforata, fixata pe o rama.
Verifica cuvantul: sita. ♢ Expresie A vedea ca prin ciur = a vedea neclar.
A trece (sau a da, a cerne) prin ciur si prin darmon = A) a cerceta, a examina in amanunt, cu atentie; B) a cleveti, a barfi pe cineva (scotandu-i la iveala cat mai multe defecte); C) (mai ales cu verbul la participiu) a trece prin multe incercari, experiente, a capata multa experienta.
A cara (sau a duce) apa cu ciurul = a face o munca zadarnica, a lucra fara spor; a nu face nici o treaba. ♦ Cantitate de material cata incape intr-un ciur (1). ♦ Unealta speciala pentru sortarea pe dimensiuni a unor materiale granulare, formata dintr-o rama mare de lemn pe care este intinsa o retea de sarma, o tabla perforata etcetera
2. Rama in forma de cerc pe care se intinde materialul ce se brodeaza.
3. Una dintre cele patru despartituri ale stomacului animalelor rumegatoare. – Limba Latina Cibrum (= cribum).
1. Unealta de cernut materiale pulverulente sau granulare, facuta dintr-o retea deasa de sarma sau dintr-o bucata de tabla ori de piele perforata, fixata pe o rama.
Verifica cuvantul: sita. ♢ Expresie A vedea ca prin ciur = a vedea neclar.
A trece (sau a da, a cerne) prin ciur si prin darmon = A) a cerceta, a examina in amanunt, cu atentie; B) a cleveti, a barfi pe cineva (scotandu-i la iveala cat mai multe defecte); C) (mai ales cu verbul la participiu) a trece prin multe incercari, experiente, a capata multa experienta.
A cara (sau a duce) apa cu ciurul = a face o munca zadarnica, a lucra fara spor; a nu face nici o treaba. ♦ Cantitate de material cata incape intr-un ciur (1). ♦ Unealta speciala pentru sortarea pe dimensiuni a unor materiale granulare, formata dintr-o rama mare de lemn pe care este intinsa o retea de sarma, o tabla perforata etcetera
2. Rama in forma de cerc pe care se intinde materialul ce se brodeaza.
3. Una dintre cele patru despartituri ale stomacului animalelor rumegatoare. – Limba Latina Cibrum (= cribum).
2Ciur substantiv
1. verifica cuvantul: sita.
2. verifica cuvantul: retea.
1. verifica cuvantul: sita.
2. verifica cuvantul: retea.
3Ciur substantiv neutru, plural ciururi
4Ciur -uri n. 1) Unealta de cernut materiale formata dintr-o retea de sarma sau dintr-o bucata de tabla perforata, fixata pe o rama. ♢ Ochi de - ochi foarte mici. A face - a gauri peste tot; a ciurui. Cat duce -ul apa nimic. 2) Masina folosita la sortarea ma-terialelor pulverulente. 3) Una dintre cele patru sectiuni ale stomacului la rumegatoare. 4) inv.
Gherghef mic pentru brodat. /<lat. cibrum
Gherghef mic pentru brodat. /<lat. cibrum
5Ciur (ciururi), substantiv neutru –
1. Sita. –
2. Rama pe care se intinde materialul ce se brodeaza. –
3. Broderie, ajur, gaurele. –
4. Cutie de rezonanta, la orga. –
5. Gaura, la anumite jocuri de copii. – Mr. tir, megl. ciur.
Limba Latina cibrum, forma vulg. de la cribrum (Candrea, Rom., Xxxi, 305-6; Puscariu 381; Candrea-dens., 364; Rew 2324; Dar); conform limba italiana crivo (Batisti, Ii, 1167), port. crivo, franceza crible, sp. cribo.
Se poate pleca si de la cilibrum, forma arhaica, anterioara lui cribrum, atestata de Dioscorides, conform sard. kilibru, kiliru (Rohlfs, Estudios sobre geografia lingüistica de Italia, Granada 1952, p. 244). – Derivat ciura, verb (a cerne; a broda); ciurar, substantiv masculin (persoana care vinde sau face ciururi); ciurel, substantiv masculin (sita; ajur); ciurica, substantiv feminin (batista); ciurui, verb (a cerne, a trece prin ciur; a examina, a pretui; a gauri); ciuruiala, substantiv feminin (faptul de a ciurui); ciuruit, substantiv neutru (ciuruiala); ciuruitor, adjectiv (cernator); ciuruitura, substantiv feminin (rezultatul ciuruielii).
Draganu, Dacor., Ii, 610, mentioneaza pe deciurica, verb (Trans. de Nord, a dezghioca), explicindu-l de la un limba latina *de cibricāre, putin firesc, si care pare, datorita sensului, a se apropia mai curind de familia lui sorici.
1. Sita. –
2. Rama pe care se intinde materialul ce se brodeaza. –
3. Broderie, ajur, gaurele. –
4. Cutie de rezonanta, la orga. –
5. Gaura, la anumite jocuri de copii. – Mr. tir, megl. ciur.
Limba Latina cibrum, forma vulg. de la cribrum (Candrea, Rom., Xxxi, 305-6; Puscariu 381; Candrea-dens., 364; Rew 2324; Dar); conform limba italiana crivo (Batisti, Ii, 1167), port. crivo, franceza crible, sp. cribo.
Se poate pleca si de la cilibrum, forma arhaica, anterioara lui cribrum, atestata de Dioscorides, conform sard. kilibru, kiliru (Rohlfs, Estudios sobre geografia lingüistica de Italia, Granada 1952, p. 244). – Derivat ciura, verb (a cerne; a broda); ciurar, substantiv masculin (persoana care vinde sau face ciururi); ciurel, substantiv masculin (sita; ajur); ciurica, substantiv feminin (batista); ciurui, verb (a cerne, a trece prin ciur; a examina, a pretui; a gauri); ciuruiala, substantiv feminin (faptul de a ciurui); ciuruit, substantiv neutru (ciuruiala); ciuruitor, adjectiv (cernator); ciuruitura, substantiv feminin (rezultatul ciuruielii).
Draganu, Dacor., Ii, 610, mentioneaza pe deciurica, verb (Trans. de Nord, a dezghioca), explicindu-l de la un limba latina *de cibricāre, putin firesc, si care pare, datorita sensului, a se apropia mai curind de familia lui sorici.
6Ciur interjectie – Exprima zgomotul produs de un suvoi de apa.
Creatie expresiva, conform sp. chorro „siroi”. – Derivat ciuroi, substantiv neutru (suvoi), conform Giuglea, Dacor., I, 250; ciurui, verb (a picura, a clipoci).
Apartin aceleaisi radacini siroi (var. sur(l)oi, sirloi, jirloi), substantiv neutru (suvoi); sirui (var. siroi, surui), verb (a picura).
Ciurgau, substantiv neutru (izvor, suvoi), din mag. csurgo (Dar), pare a face parte din aceeasi familie expresiva.
Conform: Iordan, Bf, Vi,
Creatie expresiva, conform sp. chorro „siroi”. – Derivat ciuroi, substantiv neutru (suvoi), conform Giuglea, Dacor., I, 250; ciurui, verb (a picura, a clipoci).
Apartin aceleaisi radacini siroi (var. sur(l)oi, sirloi, jirloi), substantiv neutru (suvoi); sirui (var. siroi, surui), verb (a picura).
Ciurgau, substantiv neutru (izvor, suvoi), din mag. csurgo (Dar), pare a face parte din aceeasi familie expresiva.
Conform: Iordan, Bf, Vi,