Civil -ă
Definitie, sens si explicatie
1Civil, -ă, civili, -e, adjectiv Care priveste pe cetatenii unui stat (cu exceptia militarilor si a reprezentantilor bisericii) sau care apartine, este specific acestor cetateni; care se refera la raporturile juridice ale cetatenilor intre ei (cu exceptia militarilor si a reprezentantilor bisericii), precum si la raporturile economice ale acestora cu organele si organizatiile statului. ♢ Drepturi civile = drepturi de care se bucura o persoana (fizica sau juridica), reglementate si recunoscute ca atare.
Drept civil = ramura a dreptului care studiaza si reglementeaza relatiile sociale (convenite in raporturi juridice) existente intre persoanele fizice sau juridice dintr-un stat.
Cod civil = culegere unitara de norme juridice care reglementeaza raporturile de drept civil.
Stare civila = situatia unei persoane asa cum rezulta din actele sale privitoare la nastere, casatorie, deces.
Ofiter al starii civile = salariat al unei primarii insarcinat cu incheierea actelor de stare civila.
Casatorie civila = casatorie oficiata de ofiterul starii civile in conformitate cu prevederile legale.
Parte civila = persoana care, intr-un proces penal, formuleaza pretentii de despagubiri pentru daunele suferite prin savarsirea infractiunii.
Razboi civil = conflict armat intre doua grupuri adverse din aceeasi tara, cu scopul de a prelua puterea. ♦ (Substantivat) Persoana imbracata in haine obisnuite (si nu in haine militare sau preotesti); cetatean al unui stat, cu exceptia militarilor si a preotilor. [Varianta: (invechit si popular) Tivil, -a adjectiv ] – Din franceza Civil, limba latina Civilis.
Drept civil = ramura a dreptului care studiaza si reglementeaza relatiile sociale (convenite in raporturi juridice) existente intre persoanele fizice sau juridice dintr-un stat.
Cod civil = culegere unitara de norme juridice care reglementeaza raporturile de drept civil.
Stare civila = situatia unei persoane asa cum rezulta din actele sale privitoare la nastere, casatorie, deces.
Ofiter al starii civile = salariat al unei primarii insarcinat cu incheierea actelor de stare civila.
Casatorie civila = casatorie oficiata de ofiterul starii civile in conformitate cu prevederile legale.
Parte civila = persoana care, intr-un proces penal, formuleaza pretentii de despagubiri pentru daunele suferite prin savarsirea infractiunii.
Razboi civil = conflict armat intre doua grupuri adverse din aceeasi tara, cu scopul de a prelua puterea. ♦ (Substantivat) Persoana imbracata in haine obisnuite (si nu in haine militare sau preotesti); cetatean al unui stat, cu exceptia militarilor si a preotilor. [Varianta: (invechit si popular) Tivil, -a adjectiv ] – Din franceza Civil, limba latina Civilis.
2Civil adjectiv
1. verifica cuvantul: cetatenesc.
2. (invechit si popular) paman-tesc. (Probleme - si probleme bisericesti.)
1. verifica cuvantul: cetatenesc.
2. (invechit si popular) paman-tesc. (Probleme - si probleme bisericesti.)
3Civil, -ă I. adjectiv
1. care priveste pe cetatenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetateni. o drepturi ĕ = drepturi de care se bucura o persoana (fizica sau juridica), reglementate si recunoscute ca atare; drept - = ramura a dreptului care studiaza si reglementeaza raporturile juridice existente intre persoanele fizice si juridice dintr-un stat; stare -a = situatia unei persoane asa cum rezulta din actele sale privitoare la nastere, casatorie etcetera; parte -a = persoana care, intr-un proces, pretinde despagubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infractiuni.
2. care nu este militar, lipsit de caracter militaresc. o razboi - = conflict armat pentru putere intre grupuri adverse din acelasi stat.
Ii. substantiv masculin f. persoana care nu face parte din armata. (< franceza civil, limba latina civilis)
1. care priveste pe cetatenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetateni. o drepturi ĕ = drepturi de care se bucura o persoana (fizica sau juridica), reglementate si recunoscute ca atare; drept - = ramura a dreptului care studiaza si reglementeaza raporturile juridice existente intre persoanele fizice si juridice dintr-un stat; stare -a = situatia unei persoane asa cum rezulta din actele sale privitoare la nastere, casatorie etcetera; parte -a = persoana care, intr-un proces, pretinde despagubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infractiuni.
2. care nu este militar, lipsit de caracter militaresc. o razboi - = conflict armat pentru putere intre grupuri adverse din acelasi stat.
Ii. substantiv masculin f. persoana care nu face parte din armata. (< franceza civil, limba latina civilis)
4Civil adjectiv m., plural civili; f. singular civila, plural civile
5Civil -a (-i, -e) 1) Care tine de cetatenii unui stat si raporturile juridice dintre ei. Drept -.
Actiune -a. ♢ Stare -a situatie a unui cetatean in raport cu familia. Razboi - lupta armata pentru putere dintre diferite grupuri sociale in cadrul aceleiasi tari. Casatorie -a casatorie oficiata de organele puterii de stat (fara participarea bisericii). 3) si substantival Care nu este militar sau preot; care este in afara vietii militare sau bisericesti. Parte -a.
Haine -e. /<fr. civil, lat. civilis
Actiune -a. ♢ Stare -a situatie a unui cetatean in raport cu familia. Razboi - lupta armata pentru putere dintre diferite grupuri sociale in cadrul aceleiasi tari. Casatorie -a casatorie oficiata de organele puterii de stat (fara participarea bisericii). 3) si substantival Care nu este militar sau preot; care este in afara vietii militare sau bisericesti. Parte -a.
Haine -e. /<fr. civil, lat. civilis
6Civil, -ă adjectiv
1. Privitor la cetatenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetateni. ♢ Drept civil = ramura a dreptului care se ocupa cu conditiile persoanelor, raporturile lor de familie si diferite legaturi juridice care dau nastere la drepturi, obligatii etcetera; cod civil = totalitatea normelor juridice care reglementeaza raporturile de drept civil; stare civila = situatia unei persoane asa cum rezulta din actele sale privitoare la nastere, casatorie etcetera; ofiter al starii civile = delegat al puterii de stat insarcinat cu incheierea actelor de stare civila; parte civila = partea care pretinde despagubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infractiuni.
2. Care nu este militar, lipsit de caracter militaresc. ♢ Razboi civil = conflict armat pentru putere intre doua grupuri adverse din acelasi stat. substantiv masculin si feminin: Persoana care nu face parte din armata. [Varianta tivil, -a adjectiv , substantiv masculinf. / < limba latina civilis, conform limba italiana civile, franceza civil].
1. Privitor la cetatenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetateni. ♢ Drept civil = ramura a dreptului care se ocupa cu conditiile persoanelor, raporturile lor de familie si diferite legaturi juridice care dau nastere la drepturi, obligatii etcetera; cod civil = totalitatea normelor juridice care reglementeaza raporturile de drept civil; stare civila = situatia unei persoane asa cum rezulta din actele sale privitoare la nastere, casatorie etcetera; ofiter al starii civile = delegat al puterii de stat insarcinat cu incheierea actelor de stare civila; parte civila = partea care pretinde despagubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infractiuni.
2. Care nu este militar, lipsit de caracter militaresc. ♢ Razboi civil = conflict armat pentru putere intre doua grupuri adverse din acelasi stat. substantiv masculin si feminin: Persoana care nu face parte din armata. [Varianta tivil, -a adjectiv , substantiv masculinf. / < limba latina civilis, conform limba italiana civile, franceza civil].