Coase
Definitie, sens si explicatie
1Coase, cos, verb Iii.
Tranzitiv
1. A fixa, a prinde intre ele partile unei haine sau un petic, un nasture etcetera la o haina, trecand prin ele un fir de ata cu ajutorul unui ac. ♢ Expresie A coase petic de petic = a fi zgarcit.
2. A broda.
3. (Medicina) A impreuna (cu un fir de matase, de intestin preparat anume etcetera si cu un ac special) marginile unei plagi. – Din limba latina popular Cosere (= consuere).
Tranzitiv
1. A fixa, a prinde intre ele partile unei haine sau un petic, un nasture etcetera la o haina, trecand prin ele un fir de ata cu ajutorul unui ac. ♢ Expresie A coase petic de petic = a fi zgarcit.
2. A broda.
3. (Medicina) A impreuna (cu un fir de matase, de intestin preparat anume etcetera si cu un ac special) marginile unei plagi. – Din limba latina popular Cosere (= consuere).
2A coase antonim: a descoase
3Coase verb
1. verifica cuvantul: carpi.
2. a pune. (I-a - un petic la pantaloni.)
3. verifica cuvantul: broda.
1. verifica cuvantul: carpi.
2. a pune. (I-a - un petic la pantaloni.)
3. verifica cuvantul: broda.
4Coase verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural cos, 1 plural coasem, imperfect 3 singular cosea, perf. substantiv 1 singular cusui, 1 plural cusuram; conj. prezent 3 singular si plural coasa; ger. cosand; part. cusut
5A coase cos tranzitiv 1) (bucati de tesatura, piese de imbracaminte, de incaltaminte etcetera) A prinde printr-o cusatura. - nasturii. - maneca. 2) (obiecte de imbracaminte, de incaltaminte, de rufarie) A confectiona dintr-un material textil cu ajutorul unui ac cu ata. 3): - la gherghef a orna cu broderii. 4) med. (marginile unei plagi) A impreuna cu un fir special. [Silabe Coa-se] /<lat. cosere
6Coase (cos, cusut), verb –
1. A fixa, a prinde partile unei haine sau un nasture, cu ajutorul unui ac cu ata. –
2. A insaila. –
3. A broda. –
4. A infige, a bate cuie. –
5. A intepa. – Mr. cos, coasire, megl., istr. cos.
Limba Latina popular cosĕre, in locul clasicului consuĕre (Diez, Gramm., I, 33; Puscariu 405; Candrea-dens., 381; Rew 2174; Dar); conform vegl. koser, limba italiana cucire (engad. kuzir), prov. cozer, franceza coudre, cat. cosir, sp., port. coser. – Derivat cusut, substantiv neutru (actiunea de a coase); cusatura (var. mr. cusutura), substantiv feminin (cusut), care ar putea fi un reprezentant direct al limba latina *consutūra (Puscariu 460; Dar), conform calabr. cusitura, franceza couture, sp., cat., port. costura; cusator, substantiv masculin (ucenic de croitor); cusatoare (var. cusatoreasa),, substantiv feminin (croitoreasa, lenjereasa; legatoreasa; masina de legat carti); cusatorita, substantiv feminin (croitoreasa); cusatorie, substantiv feminin (croitorie; atelier de croitorie); descoase, verb (a desface din cusaturi); cosoi, substantiv neutru (Trans., legatura, fasa).
1. A fixa, a prinde partile unei haine sau un nasture, cu ajutorul unui ac cu ata. –
2. A insaila. –
3. A broda. –
4. A infige, a bate cuie. –
5. A intepa. – Mr. cos, coasire, megl., istr. cos.
Limba Latina popular cosĕre, in locul clasicului consuĕre (Diez, Gramm., I, 33; Puscariu 405; Candrea-dens., 381; Rew 2174; Dar); conform vegl. koser, limba italiana cucire (engad. kuzir), prov. cozer, franceza coudre, cat. cosir, sp., port. coser. – Derivat cusut, substantiv neutru (actiunea de a coase); cusatura (var. mr. cusutura), substantiv feminin (cusut), care ar putea fi un reprezentant direct al limba latina *consutūra (Puscariu 460; Dar), conform calabr. cusitura, franceza couture, sp., cat., port. costura; cusator, substantiv masculin (ucenic de croitor); cusatoare (var. cusatoreasa),, substantiv feminin (croitoreasa, lenjereasa; legatoreasa; masina de legat carti); cusatorita, substantiv feminin (croitoreasa); cusatorie, substantiv feminin (croitorie; atelier de croitorie); descoase, verb (a desface din cusaturi); cosoi, substantiv neutru (Trans., legatura, fasa).