Cocon
Definitie, sens si explicatie
1Cocon1, coconi, substantiv masculin
1. (Popular) Termen de politete care denumeste un barbat; domn.
2. (Înv. si popular) Fiu, fecior (apartinand unor parinti din clasele sociale inalte).
3. (Înv. si reg.) Copil mic, abia nascut, prunc. [Varianta: Cucon substantiv masculin, Conul substantiv masculin art.] – Etimologie necunoscuta
1. (Popular) Termen de politete care denumeste un barbat; domn.
2. (Înv. si popular) Fiu, fecior (apartinand unor parinti din clasele sociale inalte).
3. (Înv. si reg.) Copil mic, abia nascut, prunc. [Varianta: Cucon substantiv masculin, Conul substantiv masculin art.] – Etimologie necunoscuta
2Cocon2, coconi, substantiv masculin Învelis protector facut din fire foarte subtiri pe care le secreteaza larvele sau pupele unor insecte; spec. gogoasa. ♦ Învelis protector facut dintr-o substanta gelatinoasa care se solidifica si cu care isi infasoara ouale unele animale nevertebrate. – Din franceza Cocon.
3Cocon substantiv verifica cuvantul: baiat, copil, fecior, fiu, nou-nascut, prunc, sugaci, sugar, tanar.
4Cocon substantiv verifica cuvantul: gogoasa.
5Cocon substantiv masculin
1. invelis protector din fibre foarte subtiri secretat de crisalida unor insecte; gogoasa viermelui de matase.
2. invelis protector gelatinos, cu care isi infasoara ouale unele animale vertebrate. (< franceza cocon)
1. invelis protector din fibre foarte subtiri secretat de crisalida unor insecte; gogoasa viermelui de matase.
2. invelis protector gelatinos, cu care isi infasoara ouale unele animale vertebrate. (< franceza cocon)
6Cocon (fecior, gogoasa) substantiv masculin, plural coconi
7Cocon -i m.
Învelis de protectie al larvelor si nimfelor unor insecte, facut dintr-o secretie proprie sub forma de fire foarte subtiri; gogoasa. /<fr. cocon
Învelis de protectie al larvelor si nimfelor unor insecte, facut dintr-o secretie proprie sub forma de fire foarte subtiri; gogoasa. /<fr. cocon
8Cocon substantiv masculin Învelis din fire cu care se inconjura crisalida unor insecte; (prin specializare gogoasa viermelui de matase. [< franceza cocon, conform limba italiana coccone].
9Cocon (coconi), substantiv masculin –
1. Copil, prunc. –
2. Print. –
3. Tinar de neam. –
4. Domn. –
5. Floare, Zinnia elegans. – Varianta cucon.
Probabil der. de la coc(a) „copil”, desi sufix -on nu este prea clar (Dar inceaca sa-l explice ca o forma asimilata -un).
Cuvintul este cuvant invechit – Derivat cocoana (var. cucoana), substantiv feminin (invechit, copila; Trans., fecioara, tinara, doamna, femeie din clasa sociala superioara; Arg., gaina; coropisnita); coconas (var. cuconas, conas), substantiv masculin (domnisor); coconesc, adjectiv (invechit, infantil; domnesc); coconos, adjectiv (exigent, deprins cu luxul); cocon(as)i, verb (a trata cu multa consideratie, a cinsti; a se umfla in pene); coconie, substantiv feminin (copilarie, anii copilarie; orgoliu, mindrie aristocratica); coconet, substantiv neutru (aristocratie); coconita (var. cuconita, conita), substantiv feminin (domnisoara); cocosneata, substantiv feminin (femeie infumurata), forma umoristica.
Forma f. apare in limbile balcanice, probabil provenind din rom., conform limba neogreaca: ϰοϰόνα „doamna”, ϰοϰονίτσα „domnisoara”, de unde a trecut probabil in mr. cucona, megl. cucoana, limba turca: kokona, bulgara kokona, kokonica; se refera aproape intotdeauna la doamnele grecoaice de familie buna.
1. Copil, prunc. –
2. Print. –
3. Tinar de neam. –
4. Domn. –
5. Floare, Zinnia elegans. – Varianta cucon.
Probabil der. de la coc(a) „copil”, desi sufix -on nu este prea clar (Dar inceaca sa-l explice ca o forma asimilata -un).
Cuvintul este cuvant invechit – Derivat cocoana (var. cucoana), substantiv feminin (invechit, copila; Trans., fecioara, tinara, doamna, femeie din clasa sociala superioara; Arg., gaina; coropisnita); coconas (var. cuconas, conas), substantiv masculin (domnisor); coconesc, adjectiv (invechit, infantil; domnesc); coconos, adjectiv (exigent, deprins cu luxul); cocon(as)i, verb (a trata cu multa consideratie, a cinsti; a se umfla in pene); coconie, substantiv feminin (copilarie, anii copilarie; orgoliu, mindrie aristocratica); coconet, substantiv neutru (aristocratie); coconita (var. cuconita, conita), substantiv feminin (domnisoara); cocosneata, substantiv feminin (femeie infumurata), forma umoristica.
Forma f. apare in limbile balcanice, probabil provenind din rom., conform limba neogreaca: ϰοϰόνα „doamna”, ϰοϰονίτσα „domnisoara”, de unde a trecut probabil in mr. cucona, megl. cucoana, limba turca: kokona, bulgara kokona, kokonica; se refera aproape intotdeauna la doamnele grecoaice de familie buna.