Colindă
Definitie, sens si explicatie
1Colindă, colinde, substantiv feminin Colind (2). – Din limba slava (veche) Kolenda.
2Colinda verifica cuvantul: Colind
3Colindă -e f. folc.
Cantec traditional cantat de cete de copii (flacai sau adulti) pe la casele oamenilor cu prilejul sarbatorilor de Craciun. /<sl. kolenda
Cantec traditional cantat de cete de copii (flacai sau adulti) pe la casele oamenilor cu prilejul sarbatorilor de Craciun. /<sl. kolenda
4Colinda (- de), –
1. Cintec popular care se cinta de obicei in ajun de Craciun si de Anul nou, in general, insotit de diverse datini populare. –
2. Umbletul colindatorilor de la o casa la alta cu colindul. –
3. Drum, ruta, parcurs. –
4. Zi de drum, de calatorie. –
5. Dar, bani care se dau de obicei colindatorilor. – Varianta colind, corinda.
Mr. colinda, megl. colida.
Sl. kolęda „prima zi a anului”, si limba slava (veche) din limba latina calendae (Miklosich, Slaw.
Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 299; Cihac, Ii, 69; Meyer 196; Byhan 314; Romanski 112; Vasmer 606; Berneker 544; Dar); conform bulgara koleda „sarbatoarea Craciunului”, limba sarba: kole(n)da „colind”, limba rusa koljada „colind”, ceh., mag. koleda „cheta, colecta”, limba neogreaca: ϰαλανδα „cintec de felicitare de prima zi a Anului Nou”.
Limba Latina calendae a avut in rom. un reprezentant pierdut, *carinde, conform carindar, din a carui incrucisare cu colinda a iesit varianta corinda, in Trans.
Derivat colinda, verb (a cinta colinde, umblind de la o casa la alta, de Craciun sau de Anul Nou; a merge de la o casa la alta, a umbla de colo pina colo), conform bulgara koledvam, limba sarba: kolèdovati, slov. koledovati; colindat, substantiv neutru (actiunea si timpul de a colinda); colindatura, substantiv feminin (peregrinare); colindator, substantiv masculin (persoana care umbla cintind colinde); colindar, substantiv masculin (colindator); calindroi (var. colindroi), substantiv masculin (crai, muieratic, lenes, haimana), pe care Lahovary 321 il considera drept cuvint anterior fazei indoeurop. (conform seineanu, Semasiol., 45); colindet, substantiv neutru (colinde; dar, rasplata pentru colindatori; covrig, colac de Craciun; umblat, hoinarit).
1. Cintec popular care se cinta de obicei in ajun de Craciun si de Anul nou, in general, insotit de diverse datini populare. –
2. Umbletul colindatorilor de la o casa la alta cu colindul. –
3. Drum, ruta, parcurs. –
4. Zi de drum, de calatorie. –
5. Dar, bani care se dau de obicei colindatorilor. – Varianta colind, corinda.
Mr. colinda, megl. colida.
Sl. kolęda „prima zi a anului”, si limba slava (veche) din limba latina calendae (Miklosich, Slaw.
Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 299; Cihac, Ii, 69; Meyer 196; Byhan 314; Romanski 112; Vasmer 606; Berneker 544; Dar); conform bulgara koleda „sarbatoarea Craciunului”, limba sarba: kole(n)da „colind”, limba rusa koljada „colind”, ceh., mag. koleda „cheta, colecta”, limba neogreaca: ϰαλανδα „cintec de felicitare de prima zi a Anului Nou”.
Limba Latina calendae a avut in rom. un reprezentant pierdut, *carinde, conform carindar, din a carui incrucisare cu colinda a iesit varianta corinda, in Trans.
Derivat colinda, verb (a cinta colinde, umblind de la o casa la alta, de Craciun sau de Anul Nou; a merge de la o casa la alta, a umbla de colo pina colo), conform bulgara koledvam, limba sarba: kolèdovati, slov. koledovati; colindat, substantiv neutru (actiunea si timpul de a colinda); colindatura, substantiv feminin (peregrinare); colindator, substantiv masculin (persoana care umbla cintind colinde); colindar, substantiv masculin (colindator); calindroi (var. colindroi), substantiv masculin (crai, muieratic, lenes, haimana), pe care Lahovary 321 il considera drept cuvint anterior fazei indoeurop. (conform seineanu, Semasiol., 45); colindet, substantiv neutru (colinde; dar, rasplata pentru colindatori; covrig, colac de Craciun; umblat, hoinarit).