Colocviu
Definitie, sens si explicatie
1Colocviu, colocvii, substantiv neutru Convorbire, discutie (pe o tema data). ♦ Forma de control al cunostintelor dobandite de studenti, care consta in discutii, lucrari de laborator, lucrari practice. – Din limba latina Colloquium.
2Colocviu substantiv verifica cuvantul: conversatie, convorbire, dialog, discutie.
3Colocviu substantiv neutru [-viu pronume -vĩu], art. colocviul; plural colocvii, art. colocviile (silabe -vi-i-)
4Colocviu -i n. 1) Discutie pe o tema stiintifica. 2) Forma de verificare a cunostintelor acceptata mai ales in institutiile de invatamant superior, constand in discutii, lucrari practice sau lucrari de laborator. [Silabe -viu] /<lat. colloquium
5Colocviu substantiv neutru
1. convorbire, discutie (stiintifica); simpozion.
2. forma de examinare a cunostintelor prin discutii intre profesori si studenti, elevi etcetera (<lat. colloquium)
1. convorbire, discutie (stiintifica); simpozion.
2. forma de examinare a cunostintelor prin discutii intre profesori si studenti, elevi etcetera (<lat. colloquium)
6Colocviu substantiv neutru
1. Convorbire, discutie (stiintifica).
2. Examinare, control al cunostintelor care se face pe calea unor discutii intre profesori si studenti, elevi etcetera [Pronume -viu. / < limba latina colloquium – convorbire].
1. Convorbire, discutie (stiintifica).
2. Examinare, control al cunostintelor care se face pe calea unor discutii intre profesori si studenti, elevi etcetera [Pronume -viu. / < limba latina colloquium – convorbire].
7Colocviu (colocvii), substantiv neutru – Conversatie, discutie, taifas.
Limba Latina colloquium (secolul Xix
Limba Latina colloquium (secolul Xix