Comandament
Definitie, sens si explicatie
1Comandamént, comandamente, substantiv neutru
1. Organ de conducere a unei (mari) unitati sau a unei institutii militare. ♢ Comandament suprem = cel mai inalt organ de conducere a armatei sau unui stat sau unui grup de state in timp de razboi. ♦ Loc unde este instalat acest organ.
2. Figurativ Precept, porunca, regula, norma.
3. (Jur.) Act prin care incepe executarea silita imobiliara a unui debitor. – Din franceza Commandement.
1. Organ de conducere a unei (mari) unitati sau a unei institutii militare. ♢ Comandament suprem = cel mai inalt organ de conducere a armatei sau unui stat sau unui grup de state in timp de razboi. ♦ Loc unde este instalat acest organ.
2. Figurativ Precept, porunca, regula, norma.
3. (Jur.) Act prin care incepe executarea silita imobiliara a unui debitor. – Din franceza Commandement.
2Comandamént substantiv verifica cuvantul: cerinta, exigenta, imperativ, necesitate, nevoie, obligatie, pretentie, trebuinta.
3Comandament substantiv neutru, plural comandamente
4Comandamént -e n. 1) Organ de conducere militara. ♢ - suprem cel mai inalt organ de conducere militara in timp de razboi. 2) Sediu al acestui organ de conducere. -ul diviziei. 3) figurativ Ordin scurt. /<fr. comman-dement
5Comandamént substantiv neutru
1. organ de comanda (intr-o mare unitate militara etcetera).
2. (figurativ) sentinta, precept, norma, regula.
3. (jur.) act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecatoresc, incepe executarea imobiliara, somand pe debitor sa plateasca datoria. (
1. organ de comanda (intr-o mare unitate militara etcetera).
2. (figurativ) sentinta, precept, norma, regula.
3. (jur.) act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecatoresc, incepe executarea imobiliara, somand pe debitor sa plateasca datoria. (
6Comandamént substantiv neutru
1. Autoritate, putere, organ de comanda (la o mare unitate); loc unde se gaseste acest organ.
2. (Figurat) Sentinta, precept, norma, regula.
3. Comandament prealabil = act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecatoresc, incepe executarea imobiliara, somand pe debitor sa plateasca datoria. [Conform: franceza commandement, limba italiana comandamento].
1. Autoritate, putere, organ de comanda (la o mare unitate); loc unde se gaseste acest organ.
2. (Figurat) Sentinta, precept, norma, regula.
3. Comandament prealabil = act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecatoresc, incepe executarea imobiliara, somand pe debitor sa plateasca datoria. [Conform: franceza commandement, limba italiana comandamento].