Combinație
Definitie, sens si explicatie
1Combinație, combinatii, substantiv feminin
1. Îmbinare, reunire, combinare.
2. (Familiar) Aranjament, plan; calcul. ♢ Expresie A intra in combinatie cu cineva = a se asocia cu cineva.
3. Reactie chimica in cursul careia doi atomi sau doua molecule se unesc pentru a forma o noua molecula; (concretizat) substanta obtinuta in urma unei astfel de reactii; (corp) compus. [Varianta: Combinatiune substantiv feminin] – Din limba latina Combinatio, -onis.
1. Îmbinare, reunire, combinare.
2. (Familiar) Aranjament, plan; calcul. ♢ Expresie A intra in combinatie cu cineva = a se asocia cu cineva.
3. Reactie chimica in cursul careia doi atomi sau doua molecule se unesc pentru a forma o noua molecula; (concretizat) substanta obtinuta in urma unei astfel de reactii; (corp) compus. [Varianta: Combinatiune substantiv feminin] – Din limba latina Combinatio, -onis.
2Combinație substantiv verifica cuvantul: calcul, gand, idee, inten-tie, plan, proiect, socoteala.
3Combinație substantiv
1. verifica cuvantul: imbinare.
2. (Chimie) compus, corp compus. (Clorura este o -)
3. verifica cuvantul: amestec.
4. verifica cuvantul: intelegere.
1. verifica cuvantul: imbinare.
2. (Chimie) compus, corp compus. (Clorura este o -)
3. verifica cuvantul: amestec.
4. verifica cuvantul: intelegere.
4Combinatie substantiv feminin (silabe -ti-e), art. combinatia (silabe -ti-a), g.-d. art. combinatiei; plural combinatii, art. combinatiile (silabe -ti-i-)
5Combinație -i f. 1) Asamblare a elementelor intr-o ordine determinata; reuniune combinativa a elementelor. -a culorilor. 2) Reactie chimica dintre doua sau mai multe substante simple. 3) Substanta compusa obtinuta din aceasta reactie; compus. [Art. Com-binatia; G.-d. Combinatiei; Sil. -ti-e] /<lat. combinatio, -onis
6Combinație substantiv feminin
1. reunire, imbinare, combinare.
2. substanta formata din doua sau mai multe elemente chimice.
3. (familiar) aranjament, plan; calcul. (
1. reunire, imbinare, combinare.
2. substanta formata din doua sau mai multe elemente chimice.
3. (familiar) aranjament, plan; calcul. (
7Combinație substantiv feminin
1. Reunire, imbinare, combinare. ♦ Reactie prin care se unesc elemente chimice si se formeaza un corp compus, cu alte proprietati fizice si chimice.
2. (Fam.) Aranjament, plan; calcul. [Genitiv -iei, varianta combinatiune substantiv feminin / conform limba italiana combinazione, limba latina combinatio].
1. Reunire, imbinare, combinare. ♦ Reactie prin care se unesc elemente chimice si se formeaza un corp compus, cu alte proprietati fizice si chimice.
2. (Fam.) Aranjament, plan; calcul. [Genitiv -iei, varianta combinatiune substantiv feminin / conform limba italiana combinazione, limba latina combinatio].
8Combinatie, combinatii substantiv feminin
1. (det.) schimb de tigari efectuat intre detinuti.
2. aranjament; intelegere. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)
1. (det.) schimb de tigari efectuat intre detinuti.
2. aranjament; intelegere. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)