Cominatoriu
Definitie, sens si explicatie
1Cominatoriu, -Ie, cominatorii, adjectiv (Despre o masura luata de un organ de justitie) Care constrange o persoana la comiterea sau la abtinerea de la savarsirea unui fapt. ♢ Daune cominatorii = suma de bani ce urmeaza a se plati periodic de catre o persoana pana la achitarea obligatiei ce ii revine. – Din franceza Comminatoire.
2Cominatoriu, -ie adjectiv (jur.) care constrange o persoana la comiterea sau la abtinerea de la savarsirea unui fapt. o clauza ĩe = clauza penala intr-un contract civil, menita sa asigure mai bine executarea acestuia; daune ĩi = daune care rezulta dintr-o clauza penala a unui contract. (< franceza comminatoire, limba latina comminatorius)
3Cominatoriu adjectiv m. [-riu pronume rĩu], f. cominatorie (silabe -ri-e); plural m. si feminin: cominatorii
4Cominatoriu, -ie adjectiv (Jur.) Care contine amenintarea cu o sanctiune, care ameninta cu pedeapsa in caz de contravenire la o clauza. ♢ Clauza cominatorie = clauza penala intr-un contract civil, menita sa asigure mai bine executarea acestuia; daune cominatorii = daune care rezulta dintr-o clauza penala a unui contract. [< franceza comminatoire, limba latina comminator – care ameninta].