Concesiv -ă
Definitie, sens si explicatie
1Concesiv, -ă, concesivi, -e adjectiv Care face concesii; ingaduitor. ♢ Propozitie concesiva = propozitie subordonata care arata ca, desi exista o piedica, actiunea din propozitia regenta se realizeaza sau se poate realiza.
Conjunctie concesiva = conjunctie care introduce o propozitie concesiva. – Din franceza Concessif, limba latina Concessivus.
Conjunctie concesiva = conjunctie care introduce o propozitie concesiva. – Din franceza Concessif, limba latina Concessivus.
2Concesiv adjectiv indulgent, ingaduitor, tolerant, (invechit) rabdator. (Esti prea -!)
3Concesiv adjectiv m., plural concesivi; f. singular concesiva, plural concesive
4Concesiv -a (-i, -e) Care tine de concesie; propriu concesiei. ♢ Propozitie -a propozitie subordonata care arata ca, desi exista o piedica, actiunea din propozitia regenta se realizeaza sau se poate realiza. /<fr. concessif, limba latina concessivus
5Concesiv, -ă adjectiv care face concesii; ingaduitor. ♢ complement circumstantial - = complement care exprima concesia sau faptul care ar fi trebuit sa impiedice realizarea unei actiuni; propozitie -a (si substantiv feminin) = propozitie circumstantiala care corespunde unui complement circumstantial concesiv; conjunctie -a = conjunctie care introduce o propozitie concesiva. (<fr. concessif, limba latina concessivus)
6Concesiv, -ă adjectiv Care face concesii; ingaduitor. ♢ Propozitie concesiva (si substantiv feminin) = propozitie circumstantiala care arata ca, desi exista o piedica, actiunea din propozitia regenta se realizeaza sau se poate realiza; conjunctie concesiva = conjunctie care introduce o propozitie concesiva. [Conform: franceza concessif, limba latina concessivus].