Condac
Definitie, sens si explicatie
1Condac1, condace, substantiv neutru Cantec bisericesc scurt prin care se aduc laude unui sfant sau se arata insemnatatea unei sarbatori. – Din limba slava (veche) Kondakŭ.
2Condac2, condace, substantiv neutru Brat de ferastrau cu rama, folosit pentru taierea lemnului. [Plural si: Condacuri] – Etimologie necunoscuta
3Condac substantiv verifica cuvantul: brat, crac, margine, mana, maner, pat, pervaz, speteaza.
4Condac (cantec bisericesc) substantiv neutru, plural condace
5Condac (brat de ferastrau, patul pustii) substantiv neutru, plural condace/condacuri
6Condac (-ce), substantiv neutru –
1. Patul pustii. –
2. Brat.
Limba Turca: kondak, limba neogreaca: ϰοντάϰι (Cihac, Ii, 568; Meyer 197; seineanu, Ii, 145).
1. Patul pustii. –
2. Brat.
Limba Turca: kondak, limba neogreaca: ϰοντάϰι (Cihac, Ii, 568; Meyer 197; seineanu, Ii, 145).
7Condac (-ce), substantiv masculin – Imn, cint bisericesc. – Mr. cundache.
Ngr. ϰοντάϰιον, de la ϰόντος „scurt”, in parte prin intermediul limba slava (veche) kondakŭ (Vasmer, Gr., 81).
Secolul Xvii.
Ngr. ϰοντάϰιον, de la ϰόντος „scurt”, in parte prin intermediul limba slava (veche) kondakŭ (Vasmer, Gr., 81).
Secolul Xvii.
8Condac (-ce), substantiv neutru –
1. Patul pustii. –
2. Brat.
Limba Turca: kondak, limba neogreaca: ϰοντάϰι (Cihac, Ii, 568; Meyer 197; seineanu, Ii, 145).
1. Patul pustii. –
2. Brat.
Limba Turca: kondak, limba neogreaca: ϰοντάϰι (Cihac, Ii, 568; Meyer 197; seineanu, Ii, 145).