Contur
Definitie, sens si explicatie
1Contur, contururi, substantiv neutru Linie inchisa care margineste o parte dintr-o suprafata, p.ext. un corp, un obiect. ♦ Reprezentare grafica a liniei care margineste un obiect, un corp etcetera [Plural si: conture] – Din franceza Contour.
2Contur substantiv neutru
1. linie inchisa care margineste o suprafata, un corp, un obiect.
2. reprezentare grafica a unei astfel de linii. ♢ (plural) curbe sinuoase. (< franceza contour)
1. linie inchisa care margineste o suprafata, un corp, un obiect.
2. reprezentare grafica a unei astfel de linii. ♢ (plural) curbe sinuoase. (< franceza contour)
3Contur substantiv verifica cuvantul: circumferinta, perimetru.
4Contur substantiv
1. verifica cuvantul: profil.
2. verifica cuvantul: forma.
1. verifica cuvantul: profil.
2. verifica cuvantul: forma.
5Contur substantiv neutru, plural contururi
6Contur -uri n.
Linie inchisa care margineste o suprafata sau un obiect. -urile muntilor. ♢ Harta de - harta geografica pe care sunt insemnate numai liniile care delimiteaza uscatul si bazinele de apa. /<fr. contour
Linie inchisa care margineste o suprafata sau un obiect. -urile muntilor. ♢ Harta de - harta geografica pe care sunt insemnate numai liniile care delimiteaza uscatul si bazinele de apa. /<fr. contour
7Contur substantiv neutru Linie, suprafata care margineste un corp, un obiect; reprezentare grafica a unei astfel de linii sau suprafete. [Plural -uri, -re. / < franceza contour, conform limba italiana contorno].