Definitie Cotrobăi - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CotrobĂi, cotrobaiesc, verb IV.
Intranzitiv A cauta cu de-amanuntul ravasind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci; a hojbai. – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: CotrobĂi verb verifica cuvantul: cauta.

Varianta definitie 3: Cotrobai verb (silabe -tro-), indicativ prezent 1 singular si 3 plural cotrobaiesc, imperfect 3 singular cotrobaia; conjunctie: prezent 3 singular si plural cotrobaiasca

Varianta definitie 4: A cotrobĂi -iesc intranzitiv A rascoli peste tot, cautand cu ravna; a scotoci; a scociori; a scormoni. [Silabe -ba-i] /Origine necunoscuta

Varianta definitie 5: Cotrobai (-aesc, -it), verb – A cauta, a scociori, a scormoni.
Creatie expresiva, dupa cum rezulta din terminatia -ai, si din cuvintele care inseamna „a iscodi, a scormoni” si care apartin aceleiasi familie: cociobai, cotori, cotoroi, cotroci, cotrosi, co(r)torosi, (Trans.) cutrului, cutruzui.
Pentru mecanismul expresiv, conform limba neogreaca: ϰουτρουβαλίζω „a rasturna”.
Dupa Cihac, II, 494 si Scriban, din mag. kotorogni „a gresi”; dupa DAR, de la cotrov „ascunzatoare”, care pare a fi una din multele var de la cotlon, conform rut. kotlon „cautare”.
Derivat cotrobaiala, substantiv feminin (cautare); cot(r)ohalita, substantiv feminin (vagabond; femeie stricata), pe care DAR il pune in legatura cu mag. kotorojni „a gresi”; cotromente, substantiv feminin plural (harababura; talmes-balmes); catrafuse, substantiv feminin plural (harababura; calabalic, boarfe), a carui der. este la fel de neclara ca si cea a cuvintelor anterioare (dupa Cihac, II, 488, din mag. kateputa „bagaj”; Scriban pare a indica o origine expresiva).