Definitie Covor - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Covor, covoare, substantiv neutru Țesatura groasa de lana, de bumbac etcetera (cu figuri si desene de diferite culori), folosita pentru impodobirea incaperilor. – Din limba rusa Kovior, limba ucraineana Kover.

Varianta definitie 2: Covor substantiv verifica cuvantul: scoarta.

Varianta definitie 3: Covor substantiv neutru, plural covoare

Varianta definitie 4: Covor -oare n. 1) Țesatura groasa, confectionata din fibre naturale sau sintetice, cu desene multicolore, cu care se impodobesc incaperile sau care se asterne pe podea. 2) Strat superficial de asfalt aplicat peste un pavaj; imbracaminte rutiera. /<ucr. kovior, limba rusa kover

Varianta definitie 5: Covor (covoare), substantiv neutru – Țesatura groasa de lina, pentru impodobirea incaperilor.
Sl. kovrŭ (Miklosich, Lexicon, 295; Cihac, II, 78; Berneker 592); conform bulgara kovor, cr. kover, rut. koverčĭ, limba rusa kovër. – Derivat covorat, adjectiv (tapisat); incovora, verb (rar, a tapisa).
Din rom. provine mag. kobor (Edelspacher 16).
De la o forma limba slava (veche) nedeterminata (conform rut. koverčĭ, bulgara koverki, koverka) provine coverga, substantiv feminin (cort, prelata; schelet de forma arcuita care tine capota unei trasuri; nuia indoita; acoperamint de crengi; acoperamint in general; coliba, bordei).
Coviltir (var. cuvant invechit coviltir), substantiv neutru (acoperamint; cort, prelata) apartine aceleiasi familii, chiar daca der. sa nu este clara (dupa Șeineanu, DAR si Scriban, din franceza couverture, a carui der. nu este posibila direct; conform impotriva Sanzewitsch 201); der. coviltiros, adjectiv (arcuit, coroiat); incolviltirit, adjectiv (acoperit cu prelata).