Creanță
Definitie, sens si explicatie
1Creanță, creante, substantiv feminin Dreptul creditorului de a pretinde de la debitor sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva; (concretizat) act care stabileste acest drept. [Pronuntat: cre-an-] – Din franceza Creance.
2Creanță substantiv feminin act prin care se constata dreptul creditorului de a primi o suma de bani de la debitor. (< franceza creance)
3Creanta substantiv feminin (silabe cre-an-), g.-d. art. creantei; plural creante
4Creanță -e f. 1) Drept al creditorului de a cere debitorului executarea unei obligatii. 2) Act care certifica acest drept. [G.-d. Crean-tei; Sil. Cre-an-] /<fr. creance
5Creanță substantiv feminin Drept pe care il are creditorul asupra unei sume de bani ce i se datoreaza; (concr.) titlu, inscris care confirma acest drept. [Pronume cre-an-. / < franceza creance].