Cucuvea
Definitie, sens si explicatie
1Cucuvea, cucuvele, substantiv feminin Pasare rapitoare de noapte, cu penele de culoare bruna-cenusie si cu ochii galbeni inconjurati de rozete de pene, care traieste pe langa casele parasite, prin scorburi etcetera; cucuveica (Athene noctua). [Varianta: Cucuvaie substantiv feminin] – Din limba neogreaca: Kuk(k)uvaghia.
2Cucuvea substantiv verifica cuvantul: minunea.
3Cucuvea substantiv (Ornit.; Athene noctua) cucuvaie, (regional) ciovica, cucumea, cucuveica, pustielnica, (Transilvania, Maram. si Banat) pasarea-mortului, pasarea-saraciei.
4Cucuvea substantiv feminin, art. cucuveaua, g.-d. art. cucuvelei; plural cucuvele
5Cucuvea -ele f.
Pasare rapitoare de noapte, cu pene brune-cenusii, cu ochi mari rotunzi si galbeni, inconjurati de rozete de pene, care-si face cuibul in locuri ferite (prin podurile caselor parasite, prin scorburi etcetera). [Art. Cucuveaua; G.-d. Cucuvelei; Sil. -cu-vea] /<ngr. kukkuvaghia
Pasare rapitoare de noapte, cu pene brune-cenusii, cu ochi mari rotunzi si galbeni, inconjurati de rozete de pene, care-si face cuibul in locuri ferite (prin podurile caselor parasite, prin scorburi etcetera). [Art. Cucuveaua; G.-d. Cucuvelei; Sil. -cu-vea] /<ngr. kukkuvaghia
6Cucuvea, cucuvele, substantiv feminin (regional) ferestruica din acoperisul casei taranesti pe unde intra lumina; ochiul-podului, ursoaie, marghiota, cubea, cucumea.
7Cucuvea (cucuvele), substantiv feminin – Pasare rapitoare de noapte (Athene noctua). – Varianta cucuvaie, cucuveica, cucumea(ga), etcetera Mr. cucuveaua, megl. cucuveaica.
Creatie expresiva, poate un genuin rom., caci este in legatura cu un mare numar de forme similare straine: limba greaca (veche) ϰιϰϰάβι, ϰίϰυμος, ϰιϰϰαβαϰυ, limba neogreaca: ϰουϰουβάγια, bulgara kukuvija, kukuvejka, kukumjavka, limba sarba: kukùvika, kukùvija, limba albaneza kukuvajë limba italiana coccoveggia, cuccumeggia, calabr. cucugmau, cuccuvella.
Din limba greaca (veche) dupa Roesler 571, conform Triandaphyllidis 144; de la un limba latina *cucumella, dupa Pascu, I, 71; Pascu, Suf., 150; Pascu, Lat., 258; de origine onomatopeica, dupa Philippide, Ii, 710 si Dar, conform Rew 1890; Battisti, Ii,
995. Tot de origine expresiva pare a avea cuvintul cucova (var. cucova), substantiv feminin (invechit, lebada salbatica, Cycnus olor; mirtoaga), poate formatie onomatopeica (dupa Cihac, Ii, 569 si Scriban, din limba turca: kugu „lebada”).
Creatie expresiva, poate un genuin rom., caci este in legatura cu un mare numar de forme similare straine: limba greaca (veche) ϰιϰϰάβι, ϰίϰυμος, ϰιϰϰαβαϰυ, limba neogreaca: ϰουϰουβάγια, bulgara kukuvija, kukuvejka, kukumjavka, limba sarba: kukùvika, kukùvija, limba albaneza kukuvajë limba italiana coccoveggia, cuccumeggia, calabr. cucugmau, cuccuvella.
Din limba greaca (veche) dupa Roesler 571, conform Triandaphyllidis 144; de la un limba latina *cucumella, dupa Pascu, I, 71; Pascu, Suf., 150; Pascu, Lat., 258; de origine onomatopeica, dupa Philippide, Ii, 710 si Dar, conform Rew 1890; Battisti, Ii,
995. Tot de origine expresiva pare a avea cuvintul cucova (var. cucova), substantiv feminin (invechit, lebada salbatica, Cycnus olor; mirtoaga), poate formatie onomatopeica (dupa Cihac, Ii, 569 si Scriban, din limba turca: kugu „lebada”).