Cutumă
Definitie, sens si explicatie
1Cutumă, cutume, substantiv feminin Norma de drept consfintita printr-o practica indelungata: consuetudine, obicei. ♦ (În vechiul drept) Obiceiul pamantului. – Din franceza Coutume.
2Cutumă substantiv feminin norma de drept nescrisa, adoptata prin traditie; consuetudine. (< franceza coutume)
3Cutumă substantiv (Jur.) consuetudine, datina, obicei, traditie, uz, uzanta. (Practica consacrata prin -.)
4Cutuma substantiv feminin, g.-d. art. cutumei; plural cutume
5Cutumă -e f.
Norma de drept nescrisa, consfintita prin traditie; obiceiul pamantului. /<fr. coutume
Norma de drept nescrisa, consfintita prin traditie; obiceiul pamantului. /<fr. coutume
6Cutumă substantiv feminin (Jur.) Norma de drept nescrisa, adoptata prin traditie; consuetudine. [< franceza coutume].