Călugări
Definitie, sens si explicatie
1Călugări, calugaresc, verb Iv.
Reflexiv si tranz.
A (se) face calugar (1) sau calugarita (1). – Din Calugar.
Reflexiv si tranz.
A (se) face calugar (1) sau calugarita (1). – Din Calugar.
2Călugări verb (Termen Bisericesc) (rar) a (se) tunde, (invechit) a (se) postrigi.
3Calugari verb, indicativ prezent 1 singular sl 3 plural calugaresc, imperfect 3 singular calugarea; conjunctie: prezent 3 singular si plural calugareasca
4A se călugări ma -esc intranzitiv A trece in tagma calugarilor; a deveni calugar. /Din calugar
5A călugări -esc tranzitiv A face sa se calugareasca. /Din calugar