Călăfătui
Definitie, sens si explicatie
1Călăfătui, calafatuiesc, verb Iv.
Tranzitiv A astupa cu calafat gaurile dintre scandurile bordajelor sau ale puntii unei nave in vederea etansarii. – Calafat + sufix -ui.
Conform: limba neogreaca: k a l a f a t i z o.
Tranzitiv A astupa cu calafat gaurile dintre scandurile bordajelor sau ale puntii unei nave in vederea etansarii. – Calafat + sufix -ui.
Conform: limba neogreaca: k a l a f a t i z o.
2Călăfătui verb a calfata. (- puntea unei nave.)
3Calafatui verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural calafatuiesc, imperfect 3 singular calafatuia; conjunctie: prezent 3 singular si plural calafatuiasca
4A Călăfătui -iesc tranzitiv (punti sau bordaje ale navelor) A astupa pe la incheieturi sau prin rosturi cu calafat. /calafat + sufix -ui