Cărunt -ă
Definitie, sens si explicatie
1Cărunt, -ă, carunti, adjectiv (Despre par, barba, mustata) Care a inceput sa albeasca; alb, albit. ♦ (Despre oameni) Care are fire de par limba albaneza – Limba Latina Canutus.
2Cărunt adjectiv verifica cuvantul: batran, stravechi, vechi.
3Cărunt adjectiv incaruntit, sur, (popular) inspicat, (regional) sein, siv, (prin Olt. si Muntenia) spicat, (figurativ) nins. (Om cu parul -.)
4Carunt adjectiv m., plural carunti; f. singular carunta, plural carunte
5Cărunt -ta (-ti, -te) 1) (despre par) Care a inceput sa albeasca; sur. 2) (despre oameni) Care are fire albe in par; sur. ♢ Munti -ti munti cu varfurile inzapezite. /<lat. canutus
6Carunt (carunta), adjectiv – Cu parul limba albaneza – Mr. canut.
Limba Latina canūtus (Cipariu, Gram., 91; Puscariu 301; Candrea-dens., 274; Rew 1622; Dar); conform limba italiana canuto, franceza chenu, prov., cat. canut, sp. canudo.
Este cuvint general cunoscut (Alr, 65).
Derivat caruntiu, adjectiv (carunt); caruntete, substantiv feminin (carunteala; batrinete; albeata); carunteala, caruntate, substantiv feminin (rar, faptul de a fi carunt); incarunti, verb (a albi; a imbatrini).
Din rom., limba neogreaca: ϰανούτον (Meyer, Neugr.
St., Ii, 75).
Limba Latina canūtus (Cipariu, Gram., 91; Puscariu 301; Candrea-dens., 274; Rew 1622; Dar); conform limba italiana canuto, franceza chenu, prov., cat. canut, sp. canudo.
Este cuvint general cunoscut (Alr, 65).
Derivat caruntiu, adjectiv (carunt); caruntete, substantiv feminin (carunteala; batrinete; albeata); carunteala, caruntate, substantiv feminin (rar, faptul de a fi carunt); incarunti, verb (a albi; a imbatrini).
Din rom., limba neogreaca: ϰανούτον (Meyer, Neugr.
St., Ii, 75).