Căsca
Definitie, sens si explicatie
1Căsca, casc, verb I.
1. Tranzitiv A deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a manca etcetera ♢ Expresie A casca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naiva; prin extensiune a umbla fara nici o treaba, a pierde vremea.
A casca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgai; prin extensiune a baga de seama, a fi atent. ♢ Compus; casca-gura substantiv masculin = gura-casca.
2. Intranzitiv A deschide gura mare printr-o miscare de inspirare adanca, urmata de o expiratie prelungita, tradand oboseala, plictiseala si mai ales somn.
3. Reflexiv (Despre obiecte) A se deschide (putin); a se crapa. – Limba Latina *cascare.
1. Tranzitiv A deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a manca etcetera ♢ Expresie A casca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naiva; prin extensiune a umbla fara nici o treaba, a pierde vremea.
A casca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgai; prin extensiune a baga de seama, a fi atent. ♢ Compus; casca-gura substantiv masculin = gura-casca.
2. Intranzitiv A deschide gura mare printr-o miscare de inspirare adanca, urmata de o expiratie prelungita, tradand oboseala, plictiseala si mai ales somn.
3. Reflexiv (Despre obiecte) A se deschide (putin); a se crapa. – Limba Latina *cascare.
2Căsca verb
1. verifica cuvantul: deschide.
2. verifica cuvantul: holba.
3. verifica cuvantul: intredeschide.
4. a se adanci, a se deschide, (rar) a se scobi. (În fata noastra se - o pestera.)
1. verifica cuvantul: deschide.
2. verifica cuvantul: holba.
3. verifica cuvantul: intredeschide.
4. a se adanci, a se deschide, (rar) a se scobi. (În fata noastra se - o pestera.)
3Casca verb, indicativ prezent 1 singular casc, 2 singular casti, 3 singular si plural casca; conjunctie: prezent 3 singular si plural caste
4A se căsca se casca intranzitiv (despre obiecte) A forma crapaturi, lasand sa se vada in interior. /<lat. cascare
5A Căsca casc
1. tranzitiv (gura) A desface despreunand buzele si falcile (pentru a manca, a vorbi etcetera); a deschide. ♢ - gura (la ceva sau la cineva) a) a privi cu curiozitate sau mirare naiva la ceva sau la cineva; b) a umbla fara nici o treaba (uitandu-se in toate partile). - ochii a) a face ochi mari (de mirare, de spaima etcetera); a se holba; b) a baga de seama; a fi atent. Casca-gura (sau gura-casca) calificativ atribuit unei persoane care umbla fara nici un rost.
2. intranzitiv A deschide larg gura printr-o miscare reflexa, inspirand adanc si expirand prelung (din cauza somnului, oboselii etcetera). /<lat. cascare
1. tranzitiv (gura) A desface despreunand buzele si falcile (pentru a manca, a vorbi etcetera); a deschide. ♢ - gura (la ceva sau la cineva) a) a privi cu curiozitate sau mirare naiva la ceva sau la cineva; b) a umbla fara nici o treaba (uitandu-se in toate partile). - ochii a) a face ochi mari (de mirare, de spaima etcetera); a se holba; b) a baga de seama; a fi atent. Casca-gura (sau gura-casca) calificativ atribuit unei persoane care umbla fara nici un rost.
2. intranzitiv A deschide larg gura printr-o miscare reflexa, inspirand adanc si expirand prelung (din cauza somnului, oboselii etcetera). /<lat. cascare
6Casca (casc, cascat), verb –
1. A deschide gura. –
2. A deschide mult (gura, ochii etcetera). –
3. A deschide gura mare, tradind oboseala, plictiseala, somn. – Mr. cascu, (hascu), megl. casc, (hasc).
Limba Latina *cascare, din limba greaca (veche) χάσϰω (Candrea, Rom., Xxxi, 304; Meyer, Alb.
St., Iv, 123; Puscariu 306; Candrea-dens., 282; Rew 1733; Dar); conform sard. kaskare (Wagner 111), limba italiana cascaggine.
Este cuvint general folosit (Alr, I, 86 si Ii, 23).
Varianta din mr. si megl. provine direct din limba neogreaca: – Derivat cascari, verb (rar, a casca 3); cascat, adjectiv (deschis, rascracanat; cascat, holbat); cascat, substantiv neutru (faptul de a casca); cascatura, substantiv feminin (cascat); cascota (var. cascota), substantiv feminin (se spune atunci cind nu exista nimic de mincare), formatie umoristica, alcatuita cu ajutorul unui sufix care pare limba neogreaca:; cascaund, adjectiv (cascat, tont), formatie curioasa, fara indoiala in loc de *cascaun, cu un sufix expresiv ca in barzaun, gargaun, si care se considera nejustificat der. de la un limba latina *cascabundus (Candrea, Rom., Xxxi, 305; Tiktin; Puscariu 307; Candrea-dens., 283; Rew 1732; Rosetti, I, 164).
1. A deschide gura. –
2. A deschide mult (gura, ochii etcetera). –
3. A deschide gura mare, tradind oboseala, plictiseala, somn. – Mr. cascu, (hascu), megl. casc, (hasc).
Limba Latina *cascare, din limba greaca (veche) χάσϰω (Candrea, Rom., Xxxi, 304; Meyer, Alb.
St., Iv, 123; Puscariu 306; Candrea-dens., 282; Rew 1733; Dar); conform sard. kaskare (Wagner 111), limba italiana cascaggine.
Este cuvint general folosit (Alr, I, 86 si Ii, 23).
Varianta din mr. si megl. provine direct din limba neogreaca: – Derivat cascari, verb (rar, a casca 3); cascat, adjectiv (deschis, rascracanat; cascat, holbat); cascat, substantiv neutru (faptul de a casca); cascatura, substantiv feminin (cascat); cascota (var. cascota), substantiv feminin (se spune atunci cind nu exista nimic de mincare), formatie umoristica, alcatuita cu ajutorul unui sufix care pare limba neogreaca:; cascaund, adjectiv (cascat, tont), formatie curioasa, fara indoiala in loc de *cascaun, cu un sufix expresiv ca in barzaun, gargaun, si care se considera nejustificat der. de la un limba latina *cascabundus (Candrea, Rom., Xxxi, 305; Tiktin; Puscariu 307; Candrea-dens., 283; Rew 1732; Rosetti, I, 164).